Mlaștinile sunt speranțe care plutesc pe papură

Mlaștinile sunt speranțe care plutesc pe papură

Un material realizat de arh. Oudai Al Zubaidi

 

Secole întregi s-au construit habitate rurale întregi din papură care plutesc pe apă, locuri de popas pentru miile de păsări migratoare. În acest mediu acvatic există o strânsă legătură între peisaj, ca o expresie culturală, şi aşezarea socială prin care se modelează şi se organizează un anumit mod de viaţă. Sedentarizarea rurală reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea habitatului uman. Stabilirea şi adaptarea oamenilor la un anumit mediu, în cazul nostru cel acvatic, implică o legătură strânsă cu acest mediu şi exploatarea lui prin relaţia socio-economică a regiunii. Mad’anii, care îşi trag originile din sumerieni şi în ziua de azi sunt caracterizaţi printr-o structură fizică specială, dată de forma ochilor şi de culoarea pielii. Aceşti  locuitori, numiți mada’ni sau mlăştinaşi, încă  mai folosesc  cuvinte  vechi din sumeriană considerată limba lor originală. Etapele evoluţiei societăţilor umane în mediului acvatic au condus la apariţia de noi modele de locuinţe construite în armonie cu nivelul cultural al fiecărei etape.

Structurarea locului şi distribuirea aşezărilor sunt foarte importante pentru cunoaşterea trecutului acestei zone. Cele mai multe oraşe antice au fost distruse fie din cauza inundaţiilor, fie războaie, boli, epidemii, iar ruinele unora încă mai sunt vizibile.

Sursa – https://www.ramsar.org/news/the-garden-of-eden-in-iraq-now-internationally-protected-as-wetlands-of-international

Confluenţa râurilor, Tigru şi Eufrat au dus la creearea de aglomeraţii rurale ecologice – primitive (din punct de vedere al urbanismului) în această zonă. Popularea acesteia a făcut ca multe aspecte ale naturii să fie modificate sau distruse de-a lungul anilor. Cele mai rodnice ecosisteme de pe Terra sunt zonele mesopotamiene, care reprezintă un mediu acvatic rar într-un mediu deşertic care şi-a continuat “viaţa” de-a lungul istoriei umane cu madaanii (mlăştinaşii de azi).

Sursa foto – https://www.ramsar.org/news/the-garden-of-eden-in-iraq-now-internationally-protected-as-wetlands-of-international

 Mlaştina nu este doar o zonă geografică este o realitate vitală care are nevoie de o revoluţie a conceptelor, ea este un mediu regenerabil, pentru valorificarea căruia pot colabora mai multe domenii ale ştiinţei. Atâta timp cât în mlaştinile Ìrakului (de astăzi) a trăit o civilizaţie renumită (cea sumeriană) în care omul de atunci s-a îmbinat şi corelat cu mediul natural şi încă de atunci au apărut conceptele de înţelegere a mediului acvatic cu condiţiile lui biotice cuprinzând tot ceea ce au nevoie, oare moştenitorii lor nu au puterea să învie acest mediu prin folosirea principiilor actuale durabile? Şi în mlaştini există o diversitate de religii şi etnii din trecut până în prezent (musulmani, sabieni, etc.), fără să existe nicio dilemă în privinţa culturală irakiană, dovadă fiind existenţa multor morminte. Cu toate acestea rasa predominantă din mlaştini a fost a arabilor. Factorii naturali, inclusiv resursele de apă, clima precum şi natura solului au jucat un rol important în modelele luate de aşezările umane. Observăm o densitate mare de aşezări în jurul mlaştinilor în timp ce aşezările umane din adâncurile mlaştinilor sunt rare.

În ciuda schimbărilor negative asupra zonei, observăm că relaţiile umane sunt foarte strânse, iar păstrarea obiceiurilor şi a tradiţiilor face ca societatea să devină omogenă şi istoria să fie prezentă în viaţa lor. Serviciile guvernamentale sunt prezente în aglomerările rurale, în timp ce în cele din adâncurile mlaştinilor şi în cele împrăştiate serviciile sunt aproape lipsă.

Sursa – HTTP://INDAYEAR3STUDIO1718S1.BLOGSPOT.COM/2017/09/SAKDIPATS-VERNACULAR-ARCHITECTURE-STUDY.HTML.

Acum 5000 de ani î.e.n.arhitectura rurală irakiană a primit ca moştenire cel mai frumos  exemplar de case din papură sub formă de tunel cu arcade,  acoperite cu rogojini, prevăzute cu sistem de aerisire în partea joasă a arcadelor şi aerisire bioclimatică. Casa este orientată către Mecca (SV), iar locatarii şi-au îndreptat studiul arhitecturii către util, frumos şi sustenabil. Aceasă orientare a devenit valoarea estetică şi bioclimatică a stabilităţii rurale din sudul Ìrakului. Grupurile de locuinţe (sate) sunt orientate pe aceeaşi direcţie. Gospodăriile au o orientare pe direcţia unui flux de apă, iar cealaltă orientare în direcţia apelor curate, strecurate de papură şi de stuful des din mlaştină, care au rol de purificare şi sterilizare ecologică. Această utilizare a apelor reprezintă principiul sustenabilităţii în folosirea apei.În tăbliţele de lut apar aceste tipuri de case din stuf cu o vechime de peste 9000 de ani. Este vorba de case construite în mlaştinile din sudul Ìrakului. Localnicii şi-au construit mediul lor potrivit spiritului de adunare socială numită” Fezaa” = săritori; veseli; locali. Femeia are un rol principal, social, economic şi meşteşugăresc. Viaţa lor de semi-nomanzi este într-o continuă mişcare conforn cerinţelor vieţii lor şi ale animalelor, ei se deplasează cu animalele în adâncurile mlaştinilor în funcţie de anotimpuri şi de condiţiile climatice. Este o mişcare colectivă, impusă de o relaţie de clan. Locuinţele caracteristice sunt case simple de tip” sarifa” care sunt de asemenea, cele mai frecvente locuinţe din zonele mlăştinoase.

Tipuri de locuinţe construite în mlaştini

Sursa – https://www.gettyimages.ae/detail/news-photo/intricate-lattice-doorway-of-*traditional-marsh-arab-reed-news-photo/980260018

Tipurile de locuinţe construite în mlaştini diferă în funcţie de materialul de construcţie, locaţia casei şi scopul lor.

  • Sarifa: este cel mai vechi şi cunoscut tip de locuinţă ; se construieşte din stuf şi tufişuri şi are o formă dreptunghiulară, cu o suprafață de 25 mp. şi un acoperiş subţire vegetal .
  • Hut: este asemănător cu sarifa dar zidurile sunt din noroi, au formă pătrată sau dreptunghiulară, cu acoperiş curbat. Aceste colibe se găsesc la marginea mlaştinei unde nu se produc inundaţii.
  • Sitra: este adăpost pentru animale construit din stuf şi noroi, se construieşte lângă casa familiei.
  • Mudhif : acesta nu poate fi considerat locuinţă, ci mai de grabă este un loc de primit oaspeţi sau de reuniune a tribului sau a satului; la construcţia lui participă toţi locuitorii satului. În această construcţie se văd abilităţile şi creativitatea arhitecturală. Este o clădire arcuită din stuf dar mult mai mare, mai înaltă şi mai lungă faţă de cele zonale

Tipuri de așezări

În zonele mlăştinoase irakiene sunt mai multe tipuri de așezări, clasificate în funcţie de suprafaţă, de condiţiile climatice, de condiţiile apei şi tipurile de vegetaţie, astfel:

  • aşezări construite la marginea mlaştinilor, pe suprafeţe de teren mai înalte (selef).

Fiecare aşezare rurală cuprinde între 100 şi 300 de colibe mici cu un spaţiu central construit pentru reuniunea familiei sau pentru musafiri (mudhif). Aceste aşezări sunt, de obicei, mai mari decât cele din mlaştini. În zonele inundabile aşezările sunt mutabile.

  • aşezări pe insule naturale (ishan) ; acestea sunt locuite de crescătorii de bivoli de apă. Aceste insule sunt deasupra nivelului apei cu aproximativ 3m, unele sunt chiar şi aşa inundate în sezoanele ploioase. Sunt insule mici, cu 30-40 de colibe din stuf, dar şi mari, cu până la 500 de colibe.
  • aşezări pe insulele artificiale permanente; acestea sunt insule numite “chibasha” şi conţin mai multe straturi de stuf intercalate cu noroi, compresate şi stabilizate prin picioroange. Fiecare insulă are între 15-25 de locuinţe.
  • aşezări pe insulele artificiale mobile, numite “dibin” sau “dubun”. Insulele mobile sunt construite de crescătorii de animale, care pot fi mutate ca o plută dintr-un loc în altul.

Principalele mlaştini irakiene:

Al–Hammar este mlaştina situată la sud de Eufrat şi se întinde până în vest la graniţa cu oraşul Basra pe Shatt-Al-Arab în est. La sud este mărginită de centura de nisip a deşertului de sud. Această zonă mlăştinoasă acoperea în anii “70 aproximativ 2800 km² de mlaştină şi locuri permanente care în sezoanele ploioase şi de inundaţii ajungea la peste 45000 km². Lungime ei este de aproximativ 120 km, iar lăţimea de 25 km. În timpul verilor uscate o parte din mlaştină s-a uscat şi a dus la apariţia insulelor.                                     

Mlaştinile Centrale (Qurnah) se întind între râurile Tigru la est şi Eufrat în partea de sud. Suprafaţa lor apare ca un triunghi format de oraşele Nasiriyah, Amara şi Basra.

Mlaştina centrală a acoperit o suprafaţă de 3000 km², cu zone dense de trestie înaltă, intercalate cu zone agricole pentru cultivarea orezului.

Al-Huwaiza se află la est de râul Tigru, la graniţa cu Iran, în nordul oraşului Amara. Are o întindere de aproximativ 80 km de la nord la sud, cu o lăţime de 30 km, iar suprafaţa este de aproximativ 2350 km2m conform măsurătorilor din anul 1976.

Partea nordică şi centrală a mlaştinilor este permanentă, dar partea sudică devine din ce în ce mai mult sezonieră în funcţie de cantitatea de apă acumulată. Adâncime totala ajunge până la 6 m în nordul mlaştinei.

Sursa – https://www.researchgate.net/figure/Map-of-southern-Iraq-showing-i-the-former-extent-of-the-Mesopotamian-Marshlands-i_fig1_242583929

Prin tehnologie, oraşul devine un mecanism de revitalizare al ecosistemului acvatic, totul pentru reintroducerea mlaştinașilor la mediul lor acvatic..Transformând mediul mlăştinos dintr-un mediu natural rural nesistematizat brut într-un mediu urban acvatic ecointeligent este o inovaţie teoretică necesară, deoarece mediul uman local a suferit traume imense din cauza schimbărilor ecologice radicale ale mediului natural, iar punerea lui în practică va duce la un proces ecologic echilibrat în această ecoregiune. Prin sustenabilitate şi energie regenerabilă se conduce la îmbunătăţirea mediului acvatic, la purificarea şi conservarea apei dulci, la revenirea la parametrii normali ai micro şi macroclimatului. Cel mai important lucru este stabilizarea şi sporirea populaţiei prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai, atragerea în zonă de noi grupuri de oameni cu spirit de adaptare la acest mediu acvatic. O strategie inteligentă poate transforma mlaştinile irakiene dintr-un habitat  natural într-un oraş ecointeligent.  

ORAȘUL ACVATIC

Un oraș acvatic propus se va dezvolta în mediul natural mlaştinos ca o soluție de evoluție din punct de vedere ecologic, ca un mecanism de îmbunătăţire a relației dintre mediul uman, mediul natural și mediul urban, toate trei aflate în co-evoluție.  Acest studiu este orientat către investigarea unui mediu bogat în ecosisteme şi biodiversitate, către dezvoltarea tehnologiei privind principiul oraşelor acvatice care menţin balanţa ecologică a ecosistemului acvatic implantându-se toate formele vitale.  Acest proiect poate deveni o sursă în ceea ce privește politica unei dezvoltări economice.

În această perspectivă, trei obiective sunt avute în vedere:

  • dezvoltarea potenţialului economic, prin reglementarea situației prezente, rezultate în urma distrugerii oraşelor irakiene din cauze conflictelor armate, a intereselor internaționale, politice și geopolitice.
  • dezvoltarea potenţialului ecologic – prin repopularea şi revitalizarea zonei.
  • dezvoltarea potenţialului urbanistic – prin impulsionarea unor construcții specifice.

Mlaștinile din sudul Irakului au o importanță deosebită pentru contorizarea temperaturii și pentru ridicarea umidității (reglarea senzorială a climei) într-un mediu foarte uscat oferind un bazin natural în scopul depozitării apelor, controlează consumul, îmbunătățește clima și reglează pericolele naturale (inundații). Până în anii ”70 această ecoregiune a fost controlată și îmbunătățită din punct de vedere climatic prin bogăția ecosistemului mlăștinos. Perioada de după anii ”70 până în 2003 a fost un șoc ecologic și climatic din lipsa apelor.

Toată zona mlaștinilor înainte de anii ”90 acoperea puțurile de petrol existente (nedescoperite). După uscarea mlaștinilor în această zonă petrolul a apărut la suprafața solului, a început să emită gaze și mirosuri care au dus la distrugerea ecologică, ridicarea temperaturii, scăderea umidității și mărirea cantității de evaporare. Populaţia mlaştinei a migrat spre zonele urbane şi prin revitalizarea zonei se doreşte şi repopularea ei prin reîntoarcerea locuitorilor.

ORAȘ INTELIGENT

Un oraş înfloritor are o relaţie simbiotică cu apa. Oraşul inteligent plutitor în mlaştinile irakiene este o necesitate urbanistică, biologică, climatică, economică și socială ce oferă o evoluție eficientă ciclului natural în vederea dezvoltării bazinelor de apă potabilă.

Doi paşi trebuiesc parcurşi înainte de fondarea oraşului inteligent:

  • Consum inteligent de apă – consumul de apă va creşte de 3 ori, de aceea trebuiesc făcute staţii de tratare a apelor uzate, sisteme de irigaţii inteligente, folosirea şi reciclarea apei de ploaie.
  • Precauții în planificarea urbană, schimbările climatice şi geopolitice au acţionat negativ asupra mlaştinilor care reprezintă parte principală naturală a echilibrului ecosistemului. După acţiunile negative care au distrus mlaştinile Irakului şi după cunoaşterea importanţei lor suntem obligaţi să adopăm un dialog practic şi armonic cu această parte din natură printr-un mod intelligent și productiv pentru recuperarea întregului ecosistem umed. În aceste condiţii trebuiesc construite oraşe care elimină hibele oraşului construit până acum. Oraşele plutitoare sunt funcţionale prin sustenabilitate, durabilitate şi energie regenerabilă care restaurează mediul acvatic din punct de vedere ecologic şi trăieşte din resurse proprii biotice şi abiotice. Un oraş plutitor formează un mediu asigurat şi rezistent faţă de climă deoarece unităţile de arhitectură şi modulele reacţionează flexibil, plutitor faţă de valuri şi fluxurile ridicate ale apelor. Construirea unor oraşe şi clădiri plutitoare într-o formă durabilă, rezistentă şi viabilă se fac cu ajutorul, cercetătorilor, arhitecţilor şi urbaniştilor, a specialiștilor economiști, sociologi etc.

CONCLUZII   

În prezent, mlaştinile din sudul Irakului sunt studiate și prezentate în vederea restaurării ecosistemului. Prin cursul necontrolat al apelor, atât pe teritoriul irakian cât şi cel internațional, în multe zone mlăştinoase se poate începe revitalizarea mediului, renaşterea plantelor, reîntoarcerea speciilor rare de păsări migratoar şi a animalelor.

Din cauza salinităţii şi a toxicităţii ridicate unele zone au o rată de restaurare mică față de nivelurile mlaştinei naturale, cum ar fi mlaștina Al-Hawaiza. În astfel de situaţii, se încearcă tratarea mediului prin sustentabilitate, aşa cum au trăit sumerienii, fiind propusă relaţia om-mediu pentru protejarea sistemului acvatic şi a biodiversităţii.

Se cunoaşte că apa nu este suficientă pentru reînsufleţirea tuturor mlaştinilor din sudul Irakului şi de aceea trebuie făcut un proiect prin care să se poată acumula apa ploilor şi a inundaţiilor (în acest an –martie 2019 – în Irak au fost ploi abundente), să se elimine deşeurile poluante, să se folosească experiențele olandeze în acest domeniu acvatic, iar în agricultură să se folosească metoda prin picurare.

Programele internaţionale sunt îndreptate asupra protejării şi creşterii plantelor, a peştelui şi a îmbunătăţirii calităţii apei. Pentru restaurarea mlaştinilor este nevoie de o politică puternică şi eficientă pentru eliberarea surselor de apă din ţările vecine şi de a mări suprafaţa zonei umede ca rezervaţie naţională.

Pentru revitalizarea biotică şi stabilizare rurală sau urbană acvatică, în toate formele de aşezări pe insule fixe, artificiale sau mobile, trebuiesc studiate: suprafaţa geografică pentru stabilirea planurilor de situaţii; proiecte strategice (calitatea designului începând de la o unitate de locuit până la aşezarea urbană conform specificului zonal, geografic, climatic şi uman).

Bibliografie:

1.Al khalaf.jasim mohammed. Iraq’s natural. economic and human geography.the Institute of Arab and International Studies. Edition31 .1965. (Arabic Edition).

2.Hisak.Ammer.the marshes of the southern of Iraq. Al-marif publisher. Edition 1.1978. (Arabic Edition).

3.Al sahaf.Mahdi. Water resources in Iraq and maintain it from pollution.Al huriah publisher.1976. (Arabic Edition).

4.Al khaiad.hassan. Geography of Marshlands and Wetlands in Southern part of Iraq. the Institute of Arab and International Studies.1975. (Arabic Edition).

5.Khalaf.hassan khalaf.The Marshlands topographic Demographic Study.Al murthada press fpr publishing.2005. (Arabic Edition).

6.Selim.shakir Mustafa.Alchibaish: An anthropological study of a village in the marshes of Iraq.Part one.Al rabidah publishing institute .baghdad.1956. (Arabic Edition).

7.Muhallil. naeem abdul muhallil. Marshlands nature witch between eternity and hope.the national library. first edition.2005. (Arabic Edition).

8.Gavin Maxwell. A Reed Shaken by the Wind.Eland publisher.2003. (English Edition).

9.Al hasnawi. mahdi. marshlands: Sumer civilization The last charms of the present. Baghdad. Cultural Affairs.2004. (Arabic Edition).

  1. Karn. S.K. Harada.H. Surface water pollution in three urban. territories. of Nepal India and Bangladesh. Environmental Manage. 2001. (English Edition). (English Edition).
  2. Lee. J. A. Cho. K. J. Known. O. S. and Chung. I. K. A study on the environmental factors in Naktong estuarine ecosystem. J. Phycol.1993. (English Edition).
  3. .Loid. twin river abrid history of the iraq the times to the present day. oxford. 1943. (English Edition).Todd. D. K. Ground Water Hydrology, publisher: John Wiely and Sons. Inc.. N.Y.1980. (English Edition).
  4. New Eden project. final report-draft. Italian ministry of environment and territory. free Iraq foundation. March 2004. (English Edition).
  5. Young .Gavin .Return to the marshes .London.1977. (English Edition).
  6. Georges . Roux . Recently discovered ancient sites in the Hammer district (southern Iraq ) . summer . vol .16.1960 . (English Edition).
  7. Government of Iraq . ministry of Development . development board . Ground water resources of Iraq . vol . ll . Mesopotamian parsons . 1957 . (English Edition).
  8. Alwash .Suzanne .Eden Again .Hope in the marshes of Iraq .Elegance printing .Hong Kong .2013. (English Edition).
  9. Al-Zahawi.M . A preliminary study of the possibility of investing the marshes for tourist purposes.2004. (Arabic Edition).
  10. Al-Rawazig. S. Marshes of the south of Iraq. The Civilized Dialogue.2006. (English Edition).
  11. Al-Abbas H. Life variety in the region of the marshes in Iraq. Session of Conducting Environmental Researches.2005. . (Arabic Edition).
  12. Al-Hasnawi M.The marshes: the paradises of the past . the magic of the present. (1stedn.).

House of Cultural Affairs. Baghdad. Iraq.2007. (Arabic Edition).

  1. Al-Taee M.The marshes in the south of Iraq. Al-Ostath.1969. (Arabic Edition).
  2. Yung K. Return to the marshes. Al-Mada Press. Iraq.2007. (English Edition).
  3. The Iraqi Marshlands: A human and environmental study. PETER CLARK and SEAN MAGEEAMAR International Charitable Foundation: 30 Nov. (English Edition).
  4. Appelo. C. A. J. and Postma. D.Geochemistry. Ground Water and Pollution. Rotterdam. A. Balkama.1999. (English Edition).
  1. Wilfred.Thesiger. The marsh Arabs. Reprint Edition. Publisher: penguin books limited.2007. (English Edition).
  2. The Ahwar of Southern Iraq: Refuge of Biodiversity and the Relict Landscape of the Mesopotamian Cities. Nomination Dossier for Inscription of the Property on the World Heritage list. The Republic of Iraq.2014.
  3. Tobias Garstecki and Zuhair Amr. IUCN REGIONAL OFFICE FOR WEST ASIA .Biodiversity and Ecosystem.Management in the Iraqi Marshlands. Screening Study on Potential World Heritage Nomination.2011.
  4. The Floating City Project. Research Conducted between March 2013 and March 2014.the seasteading institute.

http://www.seasteading.org/wp-content/uploads/2015/12/Floating-City-Project-Report4_25_2014.pdf.

 

Nota – Parerile exprimate in materiale apartin autorilor care au contribuit pe aceasta platforma si nu reprezinta neaparat pozitia oficiala a redactiei.

Print Friendly

Laura Lucia Mihalca

Artist vizual, curator, jurnalist -Președinte revista Art Out -

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *