24 ianuarie sau ziua începutului Bilanțului

24 ianuarie sau ziua începutului Bilanțului

– Anul Centenarului –

 

Material scris de Laura Lucia Găvan

159 de ani de la Unirea Principatelor Moldova cu Țara Românească la 24 ianuarie 1859. Ilustrație de Valentin Tănase
159 de ani de la Unirea Principatelor Moldova cu Țara Românească la 24 ianuarie 1859. Ilustrație de Valentin Tănase

Iată-ne ajunși și pe 24 ianuarie, o zi istorică pentru România, pentru că în urmă cu 159 de ani, românii din cele două provincii, Țara Românească și Moldova, alegeau același domnitor – Alexandru Ioan Cuza. Astfel, pe 24 ianuarie 1859, candidații munteni s-au retras, și în fruntea țării a fost ales domnitorul Moldovei. Așa avea să aibă loc Mica Unire, așa se nășteau Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Este un moment istoric, care cu siguranță va fi amplu tratat în presă și care, într-o oarecare măsură, deschide linia de evenimente și proiecte dedicate Unirii și Centenarului Marii Unirii. Este și un moment în care nostalgicii și pasionații de istorie vor face inevitabil comparații între societatea și scena politică de atunci și cea de acum, dar și o ocazie prin care cei tineri vor învăța mai multe despre anumite aspecte din istoria țării.

Ilustrație de Valentin Tănase
Ilustrație de Valentin Tănase

Celor care vor să afle mai multe, le recomandăm călduros documentarul realizat de Digi24 – seria Coroana de Oțel – https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/1859-cine-a-facut-posibila-mica-unire-865041.

O reascultare a inegalabilelei interpretări date de Maria Tănase pentru Hora Unirii se impune azi – https://www.youtube.com/watch?v=aU4P-kpz6f0&sns=fb.

Puțini știu insă că in București se găsește clădirea în cadrul căreia s-a hotărât dubla alegere a lui A. I. Cuza ca domn al Țării Românești.

Hotel Concordia, de pe strada Smărdan (pe atunci numită strada Germană), construit la 1852, este menționat și în cartea Bucureștii de altădată scrisă de Constantin Bacalbașa. Ordinul Arhitecților din România numește clădirea „cel mai european hotel din București.”

Imobilul, încadrat pe lista monumentelor istorice a municipiului Bucureşti 2010 cu nr. crt. 2025, cod LMI B-II-m-B-19708, astăzi proprietate privată, se află într-o stare avansată de degradare, în ciuda numeroaselor demersuri din ultimii ani ale societăţii civile și uniunilor profesionale. Arhitectul Șerban Sturdza, președintele filialei București a OAR, a protestat marți în fața clădirii de la numărul 39 față de lipsa de acțiuni de reabilitare a acestei clădiri în care s-a scris istoria. Totodată, acesta a scris și un manifest pe rețelele de socializare. Povestea clădirii o găsiți aici – https://www.news.ro/cultura-media/istoria-unei-cladiri-care-moare-hotel-concordia-simbolul-nasterii-romaniei-moderne-primul-loc-din-bucuresti-vizitat-de-bacalbasa-si-preferat-de-tolstoi-1922400024002018010717641796.

Artiștii vremii, dar și cei contemporani nouă, au ales să imortalizeze momente din istoria țării, Mica Unire fiind un episod important. Un astfel de caz este și artistul Valentin Tănase, care l-a pictat și sculptat pe Cuza de atâtea ori, încât i-a învățat și reținut trăsăturile. Artistul ne atrage atenția scriind pe pagina sa de Facebook:

„Cuza – mare bărbat. Nu a fost însă singurul erou al momentului. I s-au alăturat cu egală îndreptățire Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Ioan Emanoil Florescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion C. Brătianu și alții. Ce mult am avea nevoie de astfel de oameni!”

Fastul și naționalismul nu vor lipsi din manifestațiile care se desfășoară cu aceste ocazii.

Ziua va fi marcată prin defilări și discursuri publice, depuneri de coroane și alte momente de ceremonie, iar oamenii se vor regăsi fie la aceste evenimente populare, în căutare de mâncare tradițională și muzică populară, fie la o întâlnire cu familia și prietenii, fie la ateliere de civism și la ieșire în stradă pentru a arăta pașnic că nu sunt de acord cu modificările aduse legilor Justiției.

Ne aflăm într-un an de cotitură, nu doar pentru că e Anul Centenarului, ci pentru că s-au întâmplat multe și la nivel național, dar și la nivel european și internațional. România trebuie să-și stabilească traiectoria, cu atât mai mult cu cât 2019 este anul în care, timp de șase luni, va asigura Președinția Consiliului Uniunii Europene. Atenția partenerilor și a instituțiilor publice internaționale, dar și a presei este ațintită asupra mișcărilor pe care instituțiile statului vor alege să le facă.

În tot acest timp, 2018, Anul Centenarului, poate fi înțeles și ca un an al bilanțului, atunci când avem ocazia să (re)stabilim traiectoria către democrație autentică, parteneriate strategice, luptă anti-corupție și transparență instituțională sau către o cale anti-europeană și către un parcurs în care principiile statului de drept nu mai sunt respectate. Ține de noi ce alegem. Și ține de fiecare din noi să fim activi și atenți la tot ce se întâmplă, să luăm atitudine, să ne implicăm, dacă vrem cu adevărat o schimbare.

2018 poate fi anul în care România să începe să joace un rol major în regiune și în Uniunea Europeană și NATO sau poate fi anul în care țara devine tăcută la nivel internațional, neatractivă pentru investitori, izolată, fragilă, lipsită de apărare.

Un lucru e sigur: anul Centenarului ne prinde mai uniți, dar aflați în diferite tabere – minorități naționale care vor recunoașterea rolului lor, societate civilă activă și vigilentă, care militează pentru lupta anti-corupție și alte două părți consistente ale societății – cei pentru care corupția nu reprezintă o problemă, ci un deziderat și respectiv cei blazați, care și-au pierdut speranța, care nu iși pun/ fac probleme, care sunt tăcuți, liniștiți, convinși că nimeni și nimic nu poate schimba lucrurile, cei care nu merg la vot pentru că ei cred că nu contează, spunând că oricum nu au cu cine vota și că „toți sunt la fel, o apă și un pământ.”

Finalul de an ar fi bine să ne găsească mai uniți, nicidecum mai împărțiți în tabere, mai maturi și activi, mai responsabili și cu viziune. Ar fi de dorit ca finalul de an să ne găsească conștienți de atuurile pe care le avem ca țară, cu un brand de țară construit sau măcar într-o puternică construcție, cu planuri serioase de investiții, infrastructură și industrie (dacă nu se poate chiar să avem deja proiecte încheiate în acest sens!). Ne mai gândim de ce parte ne situăm?

 

 

 

 

 

Părerile exprimate în materialele postate pe platforma Art Out Lounge aparțin autorilor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a redacției.

 

 

 

 

 

Print Friendly

Laura Lucia Mihalca

Artist vizual, curator, jurnalist -Președinte revista Art Out -

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *