Transform – A Red Experience

Art Yourself Gallery vă invită la expoziţia Red, 3-15 februarie 2015 pentru a descoperi o metamorfoză a obiectelor şi a voinţei noastre intenţionale. Este un travaliu pe tărâmuri filosofice, dar şi artistice, contemporane. Pentru că, nu-i aşa, „Societatea consumului” de care vorbea şi Jean Baudrillard, este pe cale să ne schimbe radical, dacă deja nu a făcut-o.

Obiectele se transformă, se prefac în ceea ce nu sunt prin propria noastră dorință. Produsul devine prin recontextualizare o anexă, un adjuvant al demersului artistic, și, în mod echivalent, arta devine o modalitate de a adăuga „ceva în plus” obișnuitului vieții noastre.

Lumea capătă o nouă alcătuire, într-o prezentare care face referire la povestea metamorfozării formelor și funcțiilor. Energia creatoare ascute simțurile, dă noi sensuri, transformă lumea. Pentru noi, cei deschiși unor abordări ce ies din tiparul obișnuitului, dorințele pot să construiască noi realități subiective, iar tot cee ace există, în mod simbolic, capătă o voiță proprie. Umanul se confundă cu lucrurile, iar materialele se combină pentru a crea potențialul unei noi povești.
Publicul este invitat să experimenteze o ambiguizare a trăirilor și să intre într-o lume a magicului actual bazat pe o transformare a simțurilor. Orice devine posibil și este admisă orice abatere de la banalitatea cotidiană cu care suntem obișnuiți.

„Transform-a Red Experience” vă propune o variantă contemporană a unui joc al imaginației în care vizualul este la limita dintre mitologia produsului contemporan și propriile semnificații a celor deschiși la nou. In acest context imaginația poate îmbogăți realitatea. Experimentele capătă potențialul unor acțiuni, iar posibilitățile devin nelimitate!

Seria de instalații obiectuale intitulată sugestiv Lolita investighează caracterul efemer și semnificația simbolică a obiectului. Discursul expozițional este subordonat procesului de instrospecție în căutarea aventurii imaginare a iubirii absolute, ca sentiment revelator al existenței umane.Instalația Lolita pune în discuție o serie de principii distincte ce stau la baza acumulării obiectuale și anume caracterul suprarealist și efectul surpriză. În acest caz, surpriza nu este redusă la un simplu gest, o emoție spontană, ea stimulează contradicția și totodată face trimitere la valoarea incontestabil tactilă a obiectului. Principiul acumulării propune vizualizarea procesului creativ ca o reflexie parodică și critică la adresa naturii efemere a iubirii.

Individul dement, impertinent si ambiţios, reprezintă idealul de conduită urbană. El apare cu un aer proaspăt, adeseori naiv, în esenţă periculos, răspândind în jurul său un iz suav de Trusardi. El astăzi ne reprezintă, dar Doamne fereşte să ajungă să scrie istoria de mâine. Different pattern – înseamnă căutări în zona urbană, impresii negative diverse, resimţiri inferioare, terapii sumare, ameninţări stradale cu permanentă idee a sinuciderii. Mirajul oraşului impune o tăcere periculoasă, adeseori bolnăviciosă, care în final distruge. / Adrian Sandu
Problema se pune dacă acceptăm lumea aşa cum este sau doar imaginez cum e, cum ar putea fi, ca într-o alegorie . Încă nu am aflat ce vreau şi ce caut. Pendulez permanent între realitate şi autoficţiune. Realitatea mea e una confuză, (auto)ficţiunea cam tot pe acolo. Nu reuşesc să-mi definesc căutările şi viziunile asupra lumii. Mă uit în jur şi nu mă prind cam ce să vreau, încotro să privesc, încotro s-o iau. Ca o realitate dublată, ba rozalie, ba în alb-negru, ba în roşu, ba în verde, ba în idei, ba în imagini, ba în dublu, ba în serie/serialism. Îmi tot bat capul cam pe unde ar trebui să mă situez şi pe urmă, a exasperare că nu găsesc răspunsuri îmi spun că nu asta e important, că important e doar să acţionezi, chiar şi în inerţie. Pe două fronturi, pe două contraste. Îmi place mult „imaginea” pe care o închipui atunci când în „Oraşele invizibile” a lui Italo Calvino, Marco Polo, explorator genial, se întâlneşte cu marele împărat Kublai-Kahn căruia îi povesteşte lucruri, situaţii văzute sau imaginate, în fabuloasele lui călătorii de început de modernitate în lume.

Desenele pe care le realizez se compun din amintiri, observaţii şi trăiri, istorii, lecturi, anecdote, situaţii de viaţă, intuiţii şi se compun asemeni unor dictee automate, pe măsură ce gestul mâinii urmează fugii de idei. Nesiguranţa în artă, în creaţie, o hartă e emoţiilor, o punere în formă a unor chestionări.
Pentru expoziţia Red am realizat un parcurs grafic, prezentat sub forma unor desene în diverse tehnici. Bicicleta verde e un desen mai vechi, iar restul desenelor se adaugă ca într-o poveste (auto) ficţională ţesând/desenând pe marginea temei urbane, imediate, ludice.

Dialog între vointa conştientă de a face şi intuiţie, desenele mele există împreună cu dublura lor, artă şi serialism, duo-, bi-.
RED a colorat istoria filmului prin asocierile vizuale și culturale la care aceasta face trimitere. Numeroși realizatori au ales tonalitatea roșului pentru a reda prin imagine starea de intensitate, spontaneitate și nebunie pe care o transmite culoarea. La nivel narativ, aceștia s-au jucat și cu asocierile culturale care corespund culorii, cum ar fi iubirea, pasiunea dar și pericolul și anumite ideologii.
Primul grup de filme, „Matador” de Pedro Almodovar și „Wild at Heart” al lui David Lynch, reflectă modul prin care, la nivel vizual și narativ, realizatorii s-au folosit de roșu pentru a reda legatura dintre iubire, pasiune și nebunie sau chiar moarte.
A doua grupa, din care fac parte „La Chinoise” al lui Jean-Luc Godard și documentarul „Hearts of Darkness” de Fax Bahr, George Hickenlooper și Eleanor Coppola, se axează pe interpretarea legaturii roșului cu ideologia comunistă. Dacă Godard este dezamăgit cu măsura în care a fost pusă în practică și întelesă ideologia în Occident, „Hearts of Darkness” urmărește partea ‘practică’ a realizării filmului „Apocalypse Now” despre războiul din Vietnam, subliinind modul în care Francis Ford Coppola a fost cuprins de iluzia că „acesta nu este un film despre Vietnam, este însuși Vietnamul”.
Seria nu se putea lipsi de o grupa în care sângele să fie însuși un personaj prinicipal; apariția acestuia în „The Shining” al lui Stanley Kubrick și în „Deep Red”, semnat de regizorul cult al filmului horror, Dario Argento, conduce însă cele două filme pe căi diferite.
Ultima pereche explorează evoluția femeii fatale (cu al ei ruj roșu) în istoria filmului. Dacă Alfred Hitchcock este cunoscut pentru personajele femeii fatale inițial amenințatoare care înspre sfârșit este îmblânzită/ calmată/ pedepsită, modelul acesta aplicându-se și în cazul lui „Marnie”, Jonathan Glazer are o altă viziune asupra personajului jucat de Scarlett Johansson în „Under the Skin.”