Maximum Rock Festival – Ziua a 2-a

Deja încălziți după așa o zi 1 de succes, ne adunăm încet-încet pentru o nouă seară de festival, care începe cu E-an-na. Eu mă bucur să văd succesul pe care îl are folk metal-ul pe piața românească în ultimul timp, chiar dacă nu apreciez foarte tare growling-ul. E cu totul altceva să vezi o formație mare pe scenă, aproape pare un ansamblu. Cu instrumente diverse, costume populare și voie bună, băieții și fetele s-au chinuit să antreneze publicul. O formație foarte bună live.

Au urmat cei de la Velian, „your friendly Bulgarian neighbours”. Pentru mine ei au fost supriza foarte plăcută a serii. Cu costume steampunk, o voce gravă și o alteranță de cântat curat si growl, au un sunet foarte bun. Nu ai zice că este o formație apărută in 2015. Aștept cu interes să văd ce vor mai face pe viitor.

White walls este un nume deja cunoscut pe scena românească, un sunet clar de progressive metal. Au lansat pe scena Maximum Rock noua lor melodie, Death Follows Me. Ei au avut și un stand în food court unde puteai să vezi și să asculți melodia înainte de lansare. Publicul s-a bucurat să îi vadă din nou, într-un concert atmosferic și special.

Un moment mult-așteptat de fani a fost concertul GOD, care au lansat Sufletul Neamului. Un spectacol complet, cu muzică, grafică deosebită, costume. O voce aparte și mulți fani impresionați. Un Pagan Folk așa cum trebuie. Se vede experiența lor, sunetul finisat și bucuria de a fi pe scenă. Să vezi o hoardă de daci, sau barbari cum spun ei, cântand puternic pe scenă și interacționând cu publicul, asta înseamă să vezi GOD.

In Mourning sunt un nume pe care îl auzeai des prin Arene, cu mult public venit pentru ei. Epic Death/Doom Metal-ul și-a găsit locul pe scenă și a impresionat multă lume. Atmosferă, sunet puternic, instrumental cu totul deosebit, și, desigur, vocalul puternic. Știu când este cazul să pună o melodie un pic mai lentă, când să vină cu mai multă putere. Și-au încântat cu totul publicul.

Moonspell!! – headlinerii celei de-a doua zile nu ne-au dezamăgit și au venit cu un show la înălțime, în fața unui public antrenat, care abia aștepta să îi vadă. Un final extraordinar pentru așa un festival. Publicul a sărit și a țipat alături de portughezi, intonând cele mai cunoscute melodii, începând cu noua Breathe (Until We Are No More), continuând cu hituri precum Night Eternal, Alma Mater, Opium și un bis fenomenal cu Full Moon Madness, care a descris complet show-ul.

Încă o dată vreau să amintesc de buna organizare a festivalului, de faptul că este gândit și construit să fie aproape de public și pentru ei. Oferă program diversificat, oferte de mâncare adevărate și o energie specifică, care ne face să revenim an după an. Un alt lucru pe care îl apreciez foarte mult este că se vede că are o idee în spate, iar formațiile dintr-o seară păstrează o anumită tematică, au ceva în comun. Un super fest. Ne vedem în 2017!