Eu și Eul

Imagine 1: Law

Noțiuni de drept…și mai mult de atât. Aș spune că pe parcursul studiilor universitare, pe lângă informațiile și conceptele pe care le deprindem, avem ocazia, poate mai mult ca niciodată, să abordăm o altă formă de cunoaștere, aceea de sine. Poate ar trebui să explic motivul pentru care cred că această perioadă este una specială; contextul în care ne aflăm este unul aparte. El ne împinge, am putea spune, către explorarea substraturilor personalității noastre. Începerea facultății presupune, în multe cazuri, deplasarea din zona în care am crescut către o nouă localitate, către o oportunitate. Prin urmare, se naște un nou scenariu, compus din deciziile noastre.

Sunt convins de faptul că întrebarea „Ce vrei să te faci când o să fii mare?” ne-a fost adresată tuturor cel puțin o dată. Variante sunt multe. Variantele care se potrivesc fiecăruia, nu la fel de multe și acesta este un lucru bun; astfel ne putem concentra asupra opțiunilor ce se potrivesc cel mai bine cu abilitățile noastre.

Să spunem că ne-am concentrat atenția pe două oportunități de carieră, A și B. Talerele balanței sunt în echilibru, dar parcă varianta A promite mai mult, astfel că balanța se înclină către varianta A. Ne plac aceste promisiuni pentru că toți avem nevoie de anumiți piloni, pentru a ne menține calea. Pentru mine, varianta A din exemplul de mai sus a fost Facultatea de Drept.

A nu se înțelege că am ales asta fără a fi conștient ce presupune, sau că regret alegerea făcută; nu este vorba despre asta. Facultatea de Drept nu este un domeniu ușor de stăpânit, dar nu mă refer la un asemenea gen de dificultate, întrucât stăpânirea oricărui domeniu este grea și în cele din urmă, noțiunea de greu este relativă. Pentru mine, Dreptul se diferențiază de celelalte categorii prin faptul că nu reprezintă doar un domeniu de activitate, ci o vocație.

Aici poate să apară îndoiala…ce ne facem dacă, în mijlocul studiilor, după ce investim timp, energie, determinare, pare că începe să se schimbe ceva? Neplăcută senzație…Nu poți să identifici când exact a apărut schimbarea și ce a cauzat-o. Răsar tot soiul de întrebări: dacă m-am pripit? oare asta îmi doresc cu adevărat? asta mă reprezintă? Aceste întrebări nu au legătură cu dificultatea domeniului, oricare ar fi el, nu asta te sperie, ci senzația de neapartenență. Am menționat că nu este vorba de regret în această situație, pentru că daca nu aș fi început acest drum nu aș fi învățat tot ceea ce am învățat și pentru asta sunt recunoscător acestei experiențe. Dacă nu aș fi ales așa, poate nu aș fi aflat mai multe despre limitele mele, despre cum să gestionez momentele de frustrare și despre importanța de a fi atent la propriile sentimente; pentru că rațiunea nu este totul.

Poate senzația de neapartenență este temporară și vine din teama de viitor sau poate nu este doar temporară și ar cere o schimbare. Schimbarea nu este ușoară, pentru că a ne părăsi zona de confort nu este tocmai ceva ce facem cu lejeritate. În special schimbarea traseului într-un astfel de moment poate fi privită cu îndoială de cei din jur, poate și pentru că din rațiuni ce îmi sunt străine, schimbarea este uneori asociată cu renunțarea. Este chiar o dovadă de curaj să decidem dacă vrem să începem un nou capitol sau nu. Toți vrem să fim împliniți și chiar dacă pare ciudat, pentru asta avem nevoie de curaj.

Titlul articolului spune că am învățat ceva în timpul studiilor. Ce am învățat? Am învățat că nesiguranța nu este un moment de cădere, ci o constantă…ia timp doar să acceptăm asta. Am învățat că este în regulă ca uneori să nu ai răspuns la anumite întrebări; trebuie să avem răbdare cu noi. Am realizat că nimic nu este etern, definitiv și garantat; știu că nu reinventez nimic prin cele afirmate, dar nu strică să ne reamintim uneori că motivația și perseverența ne îndreaptă pașii în direcția corectă. Mi se pare că este folositor să ne gândim astfel în momente de impas.

Cum mă ajută aceste noțiuni? Ei bine, datorită lor încerc să mă educ în a aborda lucrurile diferit. Fac câțiva pași înapoi și mă uit la tot tabloul. Nu mai fixez doar o parte din el, locul unde mi-am propus să ajung. Analizez atent și adopt decizia care se potrivește contextului în care sunt. Ideea acestei imagini de ansamblu m-a ajutat să continui și să nu renunț la visul meu în ciuda momentelor de îndoială. Desigur, toate necesită timp. Mai mult decât atât, cele scrise nu sunt adevăruri absolute, ci reflecții pe care le-am adunat în timpul studiilor. În cele din urmă, decizia aparține fiecăruia dintre noi.

Articol de: Mihai Șuiu

Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/activity-board-game-connection-desk-613508/