Radu Nechifor si pasiunea pentru nai

Radu Nechifor si pasiunea pentru nai

Un interviu realizat de Mădălina Panduru

Radu Nechifor este unul dintre cei mai talentați naiști din noua generație, profesor și constructor în propriul atelier de naiuri. Prima instituție muzicală pe care a urmat-o a fost Liceul de Artă din Sibiu la vârsta de 12 ani, iar în 2003 intră primul la catedra de nai a maestrului Gheorghe Zamfir la Universitatea de Muzică din București. Printre concertele reprezentative se numără Concertul din Toronto (2006), Dallas (2007), Elveția 2008 – 2013, Geneva (2010) alături de Gheorghe Zanfir, “Selecțiuni din muzica sferelor” (2011) și „Povestea Naiului”(2013). Simply The Best – Povestea Naiului este ideea lui Radu Nechifor de a face cunoscut publicului pasiunea și îmbinările muzicale inedite ce se pot realiza la acest instrument (folclor, jazz, pop-rock, clasic, DJing). În acest an concertul cu intrare liberă are loc pe 24 iulie, în Piața Mare din Sibiu, iar printre invitații speciali se află maestrul Gheorghe Zanfir, Marius Preda, Cezar Cazanoi, Ozana Barabancea, Delia, Orchestra Marin Alexandru și mulți alți invitați de valoare.
Mai multe despre el aflăm din interviul următor.

Mădălina Panduru (M.P.): Când ți-ai dat seama că muzica avea să fie parte integrantă din viața ta?
Radu Nechifor (R.N.): „Am fost și încă sunt pasionat de matematică și fizică, și îmi place să gândesc logic și să fiu un om rațional. Probabil după vârsta de 15-16 ani am decis că asta o să fac și că n-o să-mi mai schimb cursul vieții și practic cu fiecare an care a trecut m-am convins și mai mult că asta este ceea ce-mi doresc pentru restul vieții mele.”

M.P.: Procesul creației poste fi unul anevoios sau te poți lăsa dus de val (“you can go with the flow”). Ce te inspiră atunci când creezi? Ai un ritual anume?
R.N.: „Nu pot să zic că am un ritual, dar inspirația vine din experiențele din viață, din evenimente pe care le-ai trăit, din anumite emoții pe care le-ai avut la un moment dat și pe care le retrăiești prin muzică.”

M.P.:Care crezi că au fost momentele artistice din carieră care te-au format ca muzician și ți-au dat încredere în forțele proprii?
R.N.: „Au fost câteva importante. Cred că primul a fost o repetiție cu maestrul Gheorghe Zanfir înainte de un turneu pe care îl avea în 2003, după care a fost prima experiență în care am care am cântat alături de maestrul Gheorghe Zanfir la Zilele orașului Găești unde au fost aproximativ 5-6000 de oameni și am cântat alături de dumnealui și de domnul Nicolae Bot Gros cu Orchestra Marin Alexandru, o experiență într-adevăr emoționantă și pe care o voi ține minte toată viața. Pe plan personal, după concertul de la Geneva al maestrului la care am cântat în deschidere, experiența majoră care mi-a dat cea mai mare încredere în mine a fost Concertul Povestea Naiului din 2013.”
radu_nechifor

M.P.: Ai descoperit vreun/vreo tânăr/ă care să meargă pe urmele tale sau îl/o ajuți în prezent să evolueze?
R.N.: „Am o elevă care a ajuns la Conservator, la Universitatea de Muzică din București, Amalia Căpruci care a câștigat numeroase premii la concursuri naționale și internaționale și va cânta și în concertul Povestea Naiului de la Sibiu. Mai am un elev de liceu, Radu Dinescu care promite destul de mult și mai am de asemenea câțiva copii tineri, destul de fragezi, dar care sigur o să exceleze și ei. Pentru a putea fi elev de-al meu fac câteva ședințe cu fiecare și apoi decid dacă merg mai departe sau nu cu ei în funcție de potențialul pe care îl au.”

M.P.: Care este statutul muzicianului în România în comparație cu al celui de peste hotare, având în vedere că nu dispunem de o instituție care să descopere, să promoveze și să creeze o competiție între adevăratele talente?
R.N.: „Din experiențele proprii, deși poate să sune puțin clișeistic, în afară se apreciază mult mai mult valoarea muzicianului. Unui instrumentist sau unui muzician de valoare i se deschid cumva porțile mai ușor. Pe de altă parte România este o ambiție pentru mine, să arăt că se poate pleca și de aici. Aș dori să fiu un exemplu, nu pentru a-mi ridica ego-ul, ci pentru a le da încredere și celorlalți că pot realiza ceva în România.”

M.P: De ce anume au nevoie oamenii pentru a schimba lumea în care trăim?
R.N.: „Eu cred că intenția de a face bine este cea mai importantă ca oamenii să trăiască într-un mediu fericit și mai bun decât cel de acum. Atâta timp cât ne dorim binele acesta se poate realiza. Intenția de a face rău intră în contradicție cu foarte multe aspecte ale societății și de acolo derivă conflicte și aspecte care nu ne fac bine ca persoane și ca societate.”

M.P.: Spune-ne despre ceea ce ai învățat din procesul construirii naiurilor.
R.N.: „Eu cred că fiecare experiență și fiecare lucru pe care ști să-l faci în plus te îmbogățește, iar construcția de naiuri a avut o contribuție destul de mare în a descoperi din punct de vedere fizic și tehnic ce se întâmplă în momentul în care se produce un sunet, cum poate fi schimbat și îmbunătățit, lucruri tehnice pe care puțini instrumentiști le știu despre instrumentul la care cântă. M-a ajutat să descopăr naiul mai mult decât aș fi putut s-o fac doar cântând la el.”

Sursa foto: http://contemporanart.ro/wp-content/uploads/2013/09/poza-Radu-Nechifor.jpg
Sursa foto:
http://contemporanart.ro/wp-content/uploads/2013/09/poza-Radu-Nechifor.jpg

M.P.: Ți-ai construit o figură emblematică datorită interpretărilor la nai a diferitelor genuri muzicale. De ce alte culturi/genuri ești fascinat și pe care dorești să le abordezi pe viitor?
R.N.: „Am studiat folclorul, după care am studiat la Universitatea Națională de Muzică mai mult muzică clasică, iar ceea ce doresc este să mă specializez pe jazz. Indiferent câte genuri muzicale am abordat până acum, tot folclorul va rămâne cea mai mare dragoste a mea în materie de muzică și chiar dacă o să experimentez în mai multe direcții n-o să renunț niciodată la folclor.”

M.P.: Ce sfaturi ai avea pentru tine dacă ai putea să te întâlnești cu 10 ani în urmă ?
R.N.: „Cu fiecare an care a trecut, concepția despre viață și despre muzică s-a schimbat. Privesc înapoi la progresul făcut, nu neapărat ca muzician și instrumentist cât uman. Există însă un motto după care m-am ghidat: în fiecare moment are trebui să mă bucur că exist pe acest pământ, că pot să beneficiez de toate privilegiile pe care le oferă viața. Mă bucur de ceea ce mi se întâmplă, că am prieteni în jurul meu și că am motive să fiu fericit în fiecare dimineață când mă trezesc.”

M.P.: Care a fost cel mai frumos compliment primit de la admiratorii tăi și care te-a marcat profund?
R.N.: „Cred că nu vorbele sunt grăitoare atunci când ai în față 10-15000 de persoane care se ridcă în picioare și te aplaudă. Chiar dacă au fost oameni care mi-au trimis mesaje, mail-uri să mă felicite și să-mi spună că le-a plăcut extrem de mult și că ar veni oricând și oriunde să mă vadă, până la urmă senzația pe care o ai acolo pe scenă nu se compară cu nimic altceva.”

Sursa foto:  https://www.facebook.com/PovesteaNaiului/photos/a.235660266572080.1073741826.235659549905485/578993225572114/?type=1&theater
Sursa foto:
https://www.facebook.com/PovesteaNaiului/photos/a.235660266572080.1073741826.235659549905485/578993225572114/?type=1&theater

M.P.: Cum merg pregătirile pentru Povestea Naiului? Ce ne poți spune despre ediția din acest an?
R.N.: „Vă pot spune doar că dacă lucrurile merg așa cum sunt plănuite și nu apar surprize, o să fie de departe cea mai spectaculoasă și mai frumoasă ediție a Poveștii Naiului de până acum. Ne pregătim intens de foarte mult timp, începând de astăzi au venit instrumentiștii care o să cânte în concert și ne apucăm de repetiții, iar până la sfârșitul săptămânii vor sosi toți artiștii.”

M.P.: Ai fost foarte activ în cadrul Galei “Credem în tine” și este un proiect care este foarte apreciat de public. Ce te îndeamnă să continui această frumoasă colaborare și ce ne poți spune despre ediția din acest an?
R.N.: „Am fost foarte plăcut impresionat de familia Nanu care a inițiat acest proiect. Ei m-au chemat la o discuție acum 3-4 ani să facem un concert cu strângere de fonduri pentru copii care au nevoie de bani pentru școlarizare. Cred că felul în care au pus problema și felul în care se am văzut că se dedică acestui proiect, fără nici un interes, poate chiar au scos bani din buzunar. Eu având încredere în acest proiect și în acești oameni am reușit nu doar să contribui eu la acest concert, ci și să-i conving pe ceilalți să vină și să realizăm un proiect exclusiv umanitar. Toți banii care s-au strâns în cele trei ediții de până acum s-au dus direct la cei care aveau nevoie. N-a fost plătit nici un artist și nici o persoană din organizare. Exact atitudinea aceasta mi-a plăcut și a fost decisivă pentru hotărârea de-a mă implica și a susține acest proiect.”

M.P.: Ești profesor la Școala populară de arte „Ilie Micu”, Sibiu. Cum vezi relația noii generații cu muzica și cultura?
R.N.: „Eu cred că fiecare generație a adus ceva în plus. Ce care au venit după mari artiști, după generații în care s-a compus și s-a cântat muzică de calitate, au avut beneficiul să asculte și să învețe despre muzica din secolele trecute. Nu pot să spun că am o satisfacție uitându-mi la ce se întâmplă acum în industria muzicală mondială, ănsă există și o branșă de muzicieni, la nivel național și la nivel mondial cu atât mai mult care fac muzică de extrem de înaltă calitate, de la sensibilitate la tehnică la cel mai înalt nivel. Au existat oameni de geniu și înainte, însă experiențele pe care au putut să le aibă învățând din ceea ce a fost făcut până la momentul lor nu erau atât de bogate ca în prezent. Pe lângă faptul că avem ocazia să vedem ce s-a întâmplat înainte, mai există și latura tehnologică, cea care nea înlesnește accesul la informație. Probabil acesta este prima generație care orice ar vrea să asculte și orice ar vrea să descopere legat de muzică sau de orice alt domeniu poate să o facă. Nu există nici o piedică să le îngreuneze accesul la informație și este atât de simplu încât uneori nu ne dăm seama.”

Sursa foto: http://contemporanart.ro/wp-content/uploads/2013/09/254858_162556553810205_801115_n-700x465.jpg
Sursa foto:
http://contemporanart.ro/wp-content/uploads/2013/09/254858_162556553810205_801115_n-700×465.jpg

M.P.: Cum ți-ai descrie activitatea muzicală în relație cu peisajul muzical românesc și internațional? Ce aduci original și inovator?
R.N.: „E foarte greu de spus ce aduc eu nou. Nu pot să spun că îmi asum un merit pentru o noutate, în afara celui de a realiza un proiect în care să combin genurile muzicale. Practic, în fiecare dintre genurile muzicale pe care le interpretez există oameni care au făcut lucrurile pe care le fac eu. N-a mai existat nimeni care să facă un concert de nai în care să cânte toate genurile muzicale pe care le cânt eu, însă scopul acestor îmbinări de genuri muzicale și de gusturi până la urmă, pentru că până la urmă fiecare gen are fanii lui, scopul acestei combinări a fost să aducem mai mulți oameni care să descopere și ei ce înseamnă de fapt naiul. Foarte mulți au imaginea aceasta despre nai, un simplu instrument folcloric la care se cântă doar hora și sârba, și spre deosebire de instrumentiștii de afară, care nu au o tradiție legată de acest instrument, apreciază mai mult potențialul acestui instrument. Probabil că în Elveția sau în Olanda și în alte țări din Europa există mai multe școli de nai decât la noi în România, e adevărat că școlile de acolo au un nivel profesional mai scăzut noi, poate și din cauză că ei își permit să aibă un hobby care să coste destul de mult. În România sunt destul de puțini care se apucă de nai și își permit să cumpere un instrument pentru că sunt pasionați și nu intenționează să facă acest lucru profesional. Majoritatea naiștilor de astăzi au studiat pentru a deveni profesioniști. Însă interesul și descoperirea acestui instrument cu toate laturile și posibilitățile lui este mai ridicat în alte țări decât în România.”

M.P.: Cu ce artiști te vezi colaborând pe viitor și care sunt obiectivele tale legate de festivaluri/instituții/scene?
R.N.: „Sunt foarte mulți artiști și muzicieni cu care îmi doresc să colaborez însă rămâne de văzut dacă se poate face o colaborare și dacă ne potrivim din punct de vedere muzical deoarece sunt extrem de multe condiții în momentul în care alegi pe cineva să colaborezi artistic și până în momentul propriu-zis al proiectului. M-am bucurat să cânt cu cei prezenți la Povestea Naiului, sunt câțiva pe care îi apreciez extrem de mult Marius Preda, Cezar Cazanoiu, instrumentiști cu care am ocazia să cânt destul de rar, dar atunci când se întâmplă sunt extrem de fericit și îmi creează o senzație și o stare pe care nu o mai am în alte condiții. Cred că o colaborare mai intensă și pe termen lung cu Marius Preda este ceea ce îmi doresc acum.”

M.P.: Cum este Radu Nechifor dincolo de scenă? Cum arată o zi din viața ta și ce alte preocupări ai?
R.N.:”Nu există o zi standard în viața mea și tocmai aceasta o face interesantă și plăcută și pot spune că fiecare zi îmi rezervă surprizele ei. Am câteva proiecte și activități pe care le desfășor periodic și nu zilnic pentru că n-ar fi adevărat: atelierul de naiuri, un loc unde mă regăsesc unde reușesc să îmbin două lucruri care mi-au plăcut de când eram mic : arta plastică și muzica. De mic mi-a plăcut să pictez să sculptez, să lucrez cu lemnul, iar acum am ajuns să combin toate aceste pasiuni. În rest predau, am elevi care vin o dată pe săptămână la mine și țin orele cu ei și am două band-uri cu care cânt. Celelalte activități nu sunt nici măcar săptămânale din păcate, îmi place tenisul de masă, îmi place să înot, să merg pe munte, să călătoresc.”

M.P.: Cum te pregătești pentru un spectacol? Ai o filosofie după care te ghidezi pentru a face față presiunii?
R.N.: „Nu cred că este o filosofie, ci mai mult un fel de a pune problema. Bineînțeles că a fost nevoie de mulți ani și de multe scene pentru a mă obișnui cu starea de emoție pentru că este incredibil de puternică și ai nevoie de o foarte bună stăpânire de sine pentru a face față. Însă fiecare experiență are rolul ei în viață și am învățat din fiecare apariție pe scenă. Cred că am reușit să-mi transform emoțiile, care la început erau periculoase, să spun așa, pentru prezența mea pe scenă, în emoții care să contribuie la intensitatea momentului artistic.”

M.P: Îți mulțumesc frumos pentru interviu, Radu!
Mult succes și la cât mai multe concerte care să ne taie răsuflarea!
R.N.: „Mulțumesc și eu și vă aștept la concertul de vineri Povestea Naiului de la Sibiu!”

Print Friendly

Laura Lucia Mihalca

Artist vizual, curator, jurnalist -Președinte revista Art Out -

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *