Omul The Motans

De la primele versuri ascultate, poți realiza că sufletu-ți zâmbește, că întreaga ființă este conectată cu ceea ce omul The Motans transmite. Denis Roabes, cel care și-a pus la propriu sufletul pe tavă pentru întreaga lume, omul ce din banal reușește să creeze imposibilul printr-o manieră unică de a transmite emoții, de a pune pe muzică viața așa cum e ea, cu bune și rele.

Mi-am dorit ca acest interviu să fie despre omul care a trăit, a suferit, a iubit, care a avut puterea de a spune stop și a o lua de la zero pentru un vis. Ceea ce am aflat mi-a întărit ideea că și „vedetele” sunt oameni simpli, Denis fiind cel mai bun exemplu. Acesta a acceptat bucuros un interviu, în care a fost real, autentic, sincer, neîncercând să pară ceea ce nu este. S-a descris „Un om simplu inspirat de viață!”.  Originar din Chișinău, de a lungul celor 27 de ani a avut multe meserii, printre care șef de depozit, ecologist lucrând câțiva ani și în Moscova, Denis a realizat că nu-și găsea locul, nu făcea ceea ce-și dorea.

10511445_419206778219170_4455601905332692652_o
Sursă foto: https://www.facebook.com/denis.roabes

“Nu mă identificam cu ceea ce făceam, realizând  că am o singură viață pe care-mi doresc să o trăiesc în felul meu, am ales să las totul pentru acest vis. Am fost trup și suflet pentru această trupă, care la început avea un membru-pe mine. Am dat tot ce aveam, atât din punct de vedere material cât și sufletește, m-am dăruit cu totul,iar acum știu că pentru asta trăiesc!”

Numele trupei vine dintr-o întâmplare trăită, Denis visând ani la rând motani, „Acesta poate era semnul de care aveam nevoie!”, spune râzănd. Îl ascult cu drag, îl urmăresc cum se manifestă într-un mod atât de normal încât devine molipsitor.

“Este adevărat că nu a fost ușor, la început nimeni nu a crezut în ceea ce-mi doream, aveam deja un serviciu stabil, o viață bună din punctul tuturor de vedere, dar nu și al meu, din această cauză nu i-am luat în seamă și le-am demonstrat că se poate, trebuie să crezi în tine și să muncești mult!”-povestește el cu emoție în glas. Îl priveam și-mi imaginam cât de bine se poate simți succesul în aceste condiții, când reușești ceea ce ai visat întreaga viață.

A: Dacă ar fi să o iei de la capăt, ai schimba ceva? Ai alege muzica fără a mai trece prin diferite experiențe?

D: Nu cred! Dacă nu aș fi trăit așa, nu aș fi putut realiza cât de tare îmi doresc să fac muzică, poate nu o apreciam la adevărata valoare,iar asta s-ar fi simțit. Cred că ceea ce m-a format este tocmai acest vărtej în care am fost pierdut până am găsit puterea de a ieși la suprafață.

A:  Ai crescut cu o limbă diferită, cea rusă, ai lucrat în Moscova, ești familiarizat cu această țară, care spre deosebire de România îți putea oferi alte oportunități, de ce nu ai ales să te lansezi pe piața muzicală de acolo?

D: Este adevărat, cunosc limba, cultura rusă, îmi sunt dragi, din unele melodii ale artiștilor ruși mă inspir adesea, dar cred că totul a fost o alegere a destinului, nu a mea propriu-zisă. Faptul că cineva din România m-a descoperit, dacă pot spune așa, a fost ca un semn. În ceea ce privește versurile, sunt scrise-n limba română pentru că poate, undeva în adâncul sufletului știam că nu contează cu ce limbă am crescut, suntem români la fel ca cei de aici din țară.

Sursă foto: https://www.facebook.com/denis.roabes
Sursă foto: https://www.facebook.com/denis.roabes

A: Din seria filmelor „Marvel” cu ce supererou te identifici; ce super putere ți-ar plăcea să ai?

D: Mereu mi-au plăcut aceste filme, uneori îmi imaginam cum ar fi dacă…dacă aș putea salva lumea…apoi am conștientizat că nu mi-ar plăcea, n-ar fi interesant, ar deveni plictisitor să nu simți frica, emoțiile, să nu ai sentimente…cred că mi-ar plăcea să fiu supereroul din viața mea, restul este poveste.

A:“Regele lumii sau încă un prost”-ai simțit pe propria piele ce-nseamnă aceste versuri?

D: Da, cu siguranță! Cred că toți la un moment dat ne simțim “regele lumii” (râde), știi atunci când inima-ți bate tare, încât aproape iese din piept și când nimic nu contează, atunci când simți fericirea maximă…iar “încă un prost” cred că suntem mereu, în viață există situații în care nu te poți descrie altfel decât prost, important este să realizezi acest lucru și să faci ceva pentru a schimba această stare.

A: Știu că ai o pisică, care în prezent este îngrijită de mama ta, pentru că nu ai timp…ce mi-a atras atenția este numele mai puțin obișnuit pe care îl are…”Marchiza”. Întrebarea mea este de ce ai ales să îi oferi un titlu nobiliar?

D: Este interesant faptul că ai remarcat acest aspect, este adevărat că nu o pot îngriji în perioada asta agitată, dar felina, cum îmi mai place să o alint, ocupă un loc special în viața mea. Numele sau titlul așa cum ai spus-o l-am ales gândindu-mă la calitățile lor, din punctul meu de vedere sunt cele mai elegante, misterioase și șirete ființe, niciodată nu poți fi sigur de ceea ce zace în mintea lor, de asta am ales să-i ofer un titlu, pentru că merită!

A:În melodiile tale cânți despre femei ce dezamăgesc…ce anume te-ar dezamăgi la o femeie?

D: Asta e greu…îmi doresc să cred că orice om are în el ceva bun, ceva frumos, din această cauză de multe ori așteptările mi-au fost înșelate, dar nu mă învăț minte și îmi asum riscul de a crede încontinuare că oamenii sunt buni. Aceeași regulă se aplică și în cazul relațiilor amoroase, mă dezamăgesc minciuna, prefăcătoria și posesivitatea, vreau să cred despre mine că sunt un spirit liber ce nu poate fi îngrădit.

La final mi-am dorit să aflu despre planurile de viitor ale artistului, acesta dezvăluind că urmează să lanseze melodii pline de emoții în care și-a pus sufletul, lucrând cu multă atenție și dedicație pentru a putea transmite cât mai bine cu putință ceea ce el numește-viață!

 ________

Material scris de Adela Țintoș

Print Friendly

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *