Homeschooling – argumente pro și contra

Homeschooling sau școala de acasă – argumente pro și contra

Camelia Violeta Sava

Odată cu declanșarea pandemiei și suspendarea cursurilor unităților de învățământ, a fost luată în considerare, ca o alternativă la educația formală, continuarea predării unor cursuri acasă, în cadrul familial. Astfel a revenit în atenția multora dintre noi ideea de homeschooling, observându-se totodată și o confuzie între termeni, pentru că ceea ce s-a încercat, uneori cu succes, alteori fără prea mari șanse de reușită, iar în unele cazuri nici măcar nu a fost posibilă „mutarea” activității de instruire de la școală acasă, nu este homeschooling.

Homeschoolingul este forma de școlarizare, reglementată legal, care se realizează în cadrul familiei, acasă și nu într-o instituție de învățământ din sistemul public sau din sistemul privat. În România, aceasta formă de învățământ nu este reglementată de nici o lege; există doar o mențiune în Legea educației naționale, în Articolul 25 alineatul (3) în care se specifică următoarele: „Pentru copiii cu cerințe educaționale speciale sau nedeplasabili din motive medicale se poate organiza învățământ la domiciliu sau pe lângă unitățile de asistență medicală.” [1]

Sunt însă și țări cu experiență la capitolul instruirii acasă, un exemplu în acest sens îl reprezintă Statele Unite, unde primele încercări de homeschoooling au avut loc prin anii `70, urmând ca legalizarea efectivă să aiba loc în anul 1993. Astăzi este o formă de educație în creștere în SUA. Și în Québec homeschoolingul este reglementat juridic prin Regulamentul de învățământ la domiciliu, din Legea instruirii publice,  în care sunt precizate anumite condiții și modalități care trebuie respectate pentru ca un copil să poata fi scutit de obligația frecventării unei școli de stat sau private, în schimbul instruirii la domiciliu. În cadrul Ministerului Educației și Învățământului din Québec există Direcția de învățământ la domiciliu, unde părinții interesați de această formă de instruire se pot adresa. În China, unde primii 9 ani de școală sunt obligatorii, este necesară obținerea unei permisiuni din partea autorităților pentru a putea practica homeschoolingul.

Pentru copiii din Luxemburg cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani (împliniți la data de 1 septembrie), instruirea poate avea loc în familie solicitând o autorizație de la autoritatea care guvernează regiunea unde își are familia domiciliul și motivându-și cererea, apoi trebuie să informeze autoritățile comunei de care aparține. Învățământul la domiciliu după vârsta de 12 ani nu mai este reglementat de nici o lege, în acest caz fiind necesară eliberarea unui certificat școlar de frecventare a cursurilor prin corespondență în comuna de domiciliu și informarea Ministerului Educației Naționale din Luxemburg.

În Franța chiar de prin 1936 exista o lege care reglementa educația acasă, o practică destul de răspândită la acea vreme în mediile în care părinții își permiteau colaborarea cu profesori particulari, cu condiția ca acei copii să-și însușească un anumit „pachet” de cunoștințe și competențe educaționale. Și în prezent, școlarizarea la domiciliu a copiilor poate fi realizată fie la alegerea părinților, fie în următoarele situații:

  • Copilul nu poate fi înscris într-o unitate școlară publică sau privată din cauza unui handicap,
  • Domiciliul său este la o îndepărtare geografică destul de mare de cea mai apropiată școală,
  • Părinții sunt nevoiți să-și schimbe domiciliul destul de des din cauza serviciului,
  • Copilul practică o activitate artistică sau sportivă ce face dificilă respectarea unui program școlar dintr-o instituție de învățământ.

În acest caz, copilul trebuie înscris pentru a fi luat în evidență la Centrul Național de Învățământ la Distanță.

În Belgia  francofonă aproximativ 1000 de elevi sunt instruiți în familie, fenomenul fiind în creștere, dat fiind și faptul ca există și un cadru legal în acest sens. Alte țări din Europa unde homeschoolingul este reglementat juridic sunt Marea Britanie (peste 50000 de copii), Norvegia, Danemarca, Finlanda, Lituania, Elveția, Austria, Portugalia, Spania, Italia, Irlanda, Republica Cehă și Polonia.

Pe lângă România, și în țări precum Germania, Olanda, Suedia, Slovacia și Bulgaria homeschoolingul este ilegal; cu toate acestea, în România există în jur de 200 de familii care au ales să-și instruiască la domiciliu copiii. Pentru aceasta, ca o dovadă a absolvirii unei forme de învățământ, ei au nevoie de sprijinul unor „școli de tip umbrelă” din străinătate, unde copiii să fie înscriși. În felul acesta, părinții pot hotărî dacă va fi urmată programa școlii respective sau dacă părintele va adapta singur o programă școlară pe care o consideră potrivită nevoilor și aptitudinilor copilului său; vorbim în acest caz de „unschooling”, termen promovat de John Holt – educator și scriitor american, cel mai proeminent susținător al homeschoolingului. Există chiar și un ONG care vine în sprijinul celor interesați de această practică – Asociația Home Schooling România, înființata în 2002. Aceasta organizează conferințe de promovare a educației de acasă, pune la dispoziția celor care solicită materiale audio-video și cursuri în format tipărit și electronic și a făcut numeroase demersuri pentru schimbarea legislației din România și crearea unui cadru legal privind homeschoolingul.

Poate că ar fi necesar să încercăm să aflăm care ar fi argumentele pro homeschooling și argumentele contra, plusurile și minusurile acestuia și să vi le prezentăm în cele ce urmează.

Avantajele homeschooling:

  • O mai bună conexiune părinte-copil. Înainte de pandemie, foarte mulți părinți se plângeau de faptul că din cauza programului foarte încărcat de la muncă nu mai au timp să stea cu copilul lor și să se ocupe mai mult de el. Homeschoolingul ar fi ocazia perfectă de a petrece timp de calitate cu copilul tău.
  • Copilul ar învăța în ritmul propriu, conform aptitudinilor și pasiunilor lui, conform tipului de inteligență și sensibilităților sale.
  • Familia îl poate educa insuflându-i propriile convingeri și valori, inclusiv cele religioase, care nu pot fi regăsite întotdeauna în învățământul de masă.
  • Stabilirea unui program flexibil de învățare. Unii copii pot învăța foarte ușor dimineața, iar alții se trezesc dimineața mai târziu și le este mai ușor să-și însușească cunoștințele în a doua parte a zilei.
  • Siguranța fizică și emoțională a copilului, care nu va mai fi supus diferitelor forme de agresiune, cunoscute sub numele de bullying. În plus copilul este ferit de influența anturajelor negative, de prejudecăți, dar mai ales învață un lucru foarte important, acela că el trebuie să se afle în competitivitate doar cu el însuși, nu cu ceilalți. Nu mai există acea presiune asupra lui că el a luat o notă foarte mică la o materie, spre deosebire de colegul său.
  • Metode de învățare mult mai diverse. Părintele poate realiza procesul instructiv-educativ făcând apel la activități de gestionare a emoțiilor, vizite la muzee, călătorii, bricolaj, grădinărit, reciclare, fotografie și multe altele. De asemenea, homeschoolingul permite abordarea unei pedagogii alternative raportate la particularitățile cognitive și psihologice ale copilului (Montessori, Steiner, Freinet). În plus, există suficiente resurse educaționale în mediul online pe care le-am menționat și cu altă ocazie și de unde se pot inspira în proiectarea lecțiilor.

Dezavantajele homeschooling:

  • Efortul și timpul pe care trebuie să-l investească părintele. Decizia de a face homeschooling trebuie gândită foarte bine înainte și luată o decizie doar după ce are loc o discuție părinte-copil, pentru a ține cont și de părerea celui mic. Părintele trebuie să fie conștient de faptul că este direct răspunzător de educația copilului și că trebuie să se ocupe de acest lucru în fiecare zi, fie personal, fie apelând la profesori meditatori.
  • Efortul financiar suportat de familie. Unul dintre părinți va fi nevoit să renunțe la job pentru a-i asigura copilului o educație de tip homeschooling și atunci este posibil să scadă vizibil venitul familiei. Așa cum în ultima perioadă ne-am îndreptat mai mult atenția spre învățarea acasă, la fel putem să ne gândim și la varianta de telemuncă, în situația când aceasta este posibilă și pregătirea profesională a părintelui o permite. Iar la acest capitol sunt unele joburi care pot fi efectuate și de acasă, precum cele care implică lucrul la computer sau scrisul creativ, iar aici am putea menționa joburi precum cel de redactor, traducător, consultant online în diferite domenii, coach, webdesigner, copywriter, operator date, tehnoredactor, blogger etc. Sau ar putea fi o ocazie potrivită pentru ca părintele să învețe să-și gestioneze mai bine finanțele sau să adopte un stil de viață minimalist.
  • Gestionarea ineficientă a timpului. În perioada de izolare, când părinții au fost nevoiți să-și desfășoare sarcinile de la muncă acasă, copiii au continuat cursurile online, astfel că părinții au observat cât este de dificil să lucreze în timp ce copilul îi solicită ajutorul pentru tema la matematică sau alt proiect școlar. În plus, constată că nu mai are timp să se ocupe de sine. Acest lucru depinde însă și de abilitatea părintelui de a știi cum să-și gestioneze timpul.
  • Teama de a nu avea suficientă răbdare să se ocupe întreaga zi de procesul de instruire a celor mici. Atunci ar trebui sa ne întrebăm cum reușește un cadru didactic să aibă răbdare zi de zi să se ocupe de cel puțin 25 de elevi în același timp. Bineînțeles că nu este ușor și este nevoie de mult tact pedagogic și dragoste față de copii. Dacă un dascăl reușește, cu atât mai multă răbdare și dragoste va avea un părinte față de propriul copil. Iar homeschooling-ul este ocazia potrivită pentru ca părintele să învețe să-și gestioneze răbdarea și să exerseze comunicarea non-violentă.
  • Lipsa socializării. Acest aspect ar putea fi posibil doar în cazul în care familia locuiește într-un colț de lume izolat, cum ar fi un sat de munte uitat de lume, unde casele sunt la mare distanță una de cealaltă și unde predomină o populație îmbătrânită. Însă într-un oraș în care există și posibilitatea realizării unor cursuri și activități extrașcolare, sportive sau artistice, copilul are ocazia de a se împrieteni și de a socializa cu cei de vârsta lui.
  • Prejudecățile celor din jur. Bineînțeles, întotdeauna vor exista persoane care vor fi de acord cu deciziile noastre în general, așa cum vor exista și oameni care ne vor judeca pentru o decizie sau alta. Însă este mai important ca părintele să țină cont de ceea ce consideră că este mai bine pentru el și pentru copilul său; în plus dacă toți oamenii ar face la fel și nu ar mai avea păreri diferite, cum ar mai evolua omenirea? La rândul său, copilul va fi privit cu scepticism de cei care nu agreează acestă formă de educație; dar în felul acesta va învăța că suntem diferiți și că facem alegeri diferite, pe care va trebui să ni le asumăm.

Ca o concluzie la cele spuse mai sus, ceea ce ar trebui să reținem este că homeschoolingul sau școala de acasă este o formă de educație destul de veche, care implică un nivel ridicat de autonomie în învățare, cu metode de aplicare personalizate și adaptate fiecărei familii în parte și cu posibilitatea obținerii unor rezultate profesionale cu adevărat eficiente. Dacă și când va fi reglementat homeschoolingul în România, rămâne de văzut, la fel cum rămâne de văzut cum va arăta școala de mâine.

 

[1] http://www.euroavocatura.ro/legislatie/1692/Legea_educatiei_nationale,_actualizata_2020__Legea_nr__1_2011/page/6#nextPage

Print Friendly

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *