<\/p>\n
E necesar s\u0103 m\u0103rturisesc: nu mai intrasem \u00een Muzeul Brukenthal de vreo 2 ani buni. Cu excep\u021bia galeriei de art\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, pe care a\u0219 revedea-o oric\u00e2nd cu bucurie, n-am reu\u0219it s\u0103 ajung s\u0103 v\u0103d nicio expozi\u021bie din cele pe care le-am ochit. Anul trecut am ratat Dali, anul acesta m-am codit s\u0103 intru la D\u00fcrer, calcul\u00e2nd c\u0103 timp mai e berechet p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lui august. \u00cen schimb, iat\u0103 cum am chicotit dou\u0103 ceasuri \u00een sala multimedia a Casei Albastre: urma\u0219ii unui personaj aristocrat de origine danez\u0103, foarte activ din punct de vedere artistic \u00een Moldova secolului al XX-lea, i-au grupat lucr\u0103rile de portretistic\u0103 ce compun un tezaur vizual etnografic.<\/p>\n
Intriga contrarierii mele e logic\u0103: citesc panoul de prezentare, unde curatorii expozi\u021biei vorbesc despre cum s-a format George L\u00f6wendal \u00een Rusia avangardei artistice; apoi, despre cum a creat decoruri de referin\u021b\u0103 ca scenograf al Teatrului Na\u021bional din Cern\u0103u\u021bi, unde a \u0219i \u00eenfiin\u021bat primul teatru profesionist de marionete, \u0219i despre faptul c\u0103 a fost pictor-decorator al Bucure\u0219tiului de atunci. O asemenea preg\u0103tire \u0219i \u00eensumare de aptitudini \u0219i domenii de activitate, \u0219i totu\u0219i stau \u00een fa\u021ba a mai mult de 60 de lucr\u0103ri cu \u0219i despre \u021b\u0103rani. 100 de puncte pentru contrast, mi-am zis.<\/p>\n
De data asta, de\u0219i m\u0103 preg\u0103tisem pentru ceva cu iz na\u021bional \u0219i multe noti\u021be, am descoperit folclor \u0219i lini\u0219te. Domnii de la intrare \u00eel dezb\u0103teau pe Adrian Ghenie (de necrezut, dar f\u0103r\u0103 vreo referin\u021b\u0103 la Bacon): i-am \u00eentrerupt ca s\u0103 \u00eemprumut un scaun. \u00cen lumina l\u0103ptoas\u0103 de neon, picturile baronului evoc\u0103 oameni vii ca pe ni\u0219te f\u0103r\u00e2me de istorie, demne de amintit doar prin gra\u021bia de a fi existat chiar atunci \u0219i \u00een acel fel anume. Cojoace, must\u0103\u021bi, toiege, c\u00e2teva basmale, riduri \u0219i m\u00e2ini muncite: toate, instantanee ale unui moment pe care baronul George L\u00f6wendal a avut intui\u021bia de a-l surprinde cu un realism viguros.<\/p>\n
Ceea ce e, poate, cel mai emo\u021bionant \u00een \u00eentreaga expozi\u021bie const\u0103 \u00een al\u0103turarea \u00eensemn\u0103rilor baronului \u0219i a tablourilor sale: caracterul intim al notelor f\u0103cute pe marginea lucr\u0103rilor d\u0103 un altfel de contur chipurilor cer\u0219etorului, fostului primar, groparului sau \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei. Acum imagina\u021bi-vi-le \u00een termeni de grafic\u0103 \u0219i pictur\u0103 detaliat\u0103, ne\u00eendulcit\u0103: t\u0103ranul-coco\u0219, nemenajat \u00een reprezentare de m\u0103rimea nasului s\u0103u \u0219i de dispropor\u021bia cranian\u0103; Iosif Malea sau Ultimul b\u0103tr\u00e2n cu plete din Ghelari<\/em>, cu ochi fic\u0219i, ro\u0219iatici, ipostaziat ca o bucat\u0103 de piatr\u0103 vie care-a uitat de sine \u0219i care a fost uitat\u0103 de to\u021bi; Globetrotter-ul cu fruntea lat\u0103 \u0219i spr\u00e2ncenele unite-ntr-o cut\u0103 lung\u0103, ca o ran\u0103 a g\u00e2ndului. Dublate de textele mai mult sau mai pu\u021bin justificative ale autorului, portretele dob\u00e2ndesc volum dincolo de titlul plat al expozi\u021biei. Prin ele, afl\u0103m despre o stare de fapt \u0219i despre repercursiunile ei: pictorul, scenograful, actorul \u0219i aristocratul s-au oprit o clip\u0103 \u00een fa\u021ba simplit\u0103\u021bii monumentale a locuitorilor Sucevei, Vatrei-Dornei, Bucovinei sau Munteniei, \u0219i s-au mirat. Aceast\u0103 mirare, se confeseaz\u0103 baronul, a venit \u00eempreun\u0103 cu teama dispari\u021biei unui asemenea exotism \u00eentr-o lume deja puternic industrializat\u0103-iar de aici, restul e istorie, gr\u0103itoare ca o doin\u0103 tradus\u0103 \u00een imagini.<\/p>\n Un spa\u021biu pentru care civiliza\u021bia modern\u0103 era doar un zvon: pentru farmecul lui, un pribeag s-a oprit, vreme de 3 decenii, s\u0103-i imortalizeze ipostazele vegetale \u0219i umane, sensibil la frumuse\u021bea autohton\u0103 \u0219i auster \u00een executare. Valoarea documentar\u0103, antropologic\u0103, a colec\u021biei de portrete de \u021b\u0103rani, apare la conjunctura dintre redarea obiectiv\u0103 a subiectelor pictate \u0219i dorin\u021ba vizibil\u0103 de a \u00eencapsula existen\u021be \u0219i st\u0103ri.<\/p>\n L\u00f6wendal vorbe\u0219te de un sim\u021b al datoriei sale de martor ocular la realitatea \u021b\u0103ranilor cu care tr\u0103ise \u0219i se \u00eemprietenise. \u00cen ciuda aparentului paradox al faptului c\u0103 un str\u0103in a remarcat \u0219i a valorizat o excep\u021bie care nu avea s\u0103 mai dureze nealterat\u0103 de modernitate, dup\u0103 primul tur al tablourilor pare cel mai firesc lucru din lume. Ochii lui, c\u00e2\u0219tiga\u021bi de realitatea mi\u021boas\u0103 \u0219i \u00eendelung r\u0103bd\u0103toare a \u021b\u0103ranilor, au \u00eenregistrat, pentru noi to\u021bi, particularul unei situa\u021bii date, \u00eemplinind astfel una dintre func\u021biile cele mai importante ale artelor vizuale-aceea de unealt\u0103 \u00eempotriva uit\u0103rii.<\/p>\n
![\"Iosif](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Untitled3.jpg\")
<\/a>