<\/p>\n
Albert Weber – Legends<\/em>: icoan\u0103 pop \u0219i \u00eentrebarea din p\u0103tratul ro\u0219u<\/p>\n Muzeul Na\u021bional de Art\u0103 Cluj-Napoca, 30 iunie-19 iulie 2015<\/p>\n <\/p>\n Nu, n-am s\u0103 folosesc niciun fel de sintax\u0103 a imaginii, mi-am spus intr\u00e2nd \u00een curtea muzeului. Aerul trena, gros ca o melas\u0103 din pricina c\u0103ldurii: cu ochii miji\u021bi, m\u0103 \u00eencruntam la cuvintele preten\u021bioase de curator care-mi v\u00e2j\u00e2iau \u00een cap. Apoi a \u00eenceput neprev\u0103zutul: \u00een \u00eenc\u0103perea unde era expus Weber era pl\u0103cut \u0219i r\u0103coros, iar cu doamna care supraveghea p\u00e2nzele m-am \u00een\u021beles irepro\u0219abil (ba chiar am primit fursecuri!). Mi-am justificat pe scurt prezen\u021ba \u0219i am \u00eenceput turul tablourilor de la st\u00e2nga la dreapta, \u021bop\u0103ind c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u00eenapoi sau holb\u00e2ndu-m\u0103 insistent pre\u021b de c\u00e2teva minute.<\/p>\n Expozi\u021bia nu avea nicio leg\u0103tur\u0103 cu a\u0219tept\u0103rile mele de consumator forjat de neo-postmodernism. \u00cen ansamblul lor, compozi\u021biile \u0219i portretele \u00eembinau tr\u0103s\u0103turi \u0219i subiecte pop-art, lucrate \u00eentr-o manier\u0103 de realism fotografic care era spart (cu o precizie anume) de elemente de grafic\u0103 abstract\u0103. \u00cent\u00e2i am admirat execu\u021bia: m\u00e2na fantomei de la oper\u0103 \u00een prim-plan, blurat\u0103 ca \u0219i cum imaginea ar fi fost supra-expus\u0103. Coafura \u0219i gura deschis\u0103 \u00een z\u00e2mbet a lui Brigitte Bardot, \u00een alb \u0219i negru, c\u0103z\u00e2nd \u00een diagonal\u0103 peste silueta sobr\u0103 a reginei Elisabeta a Angliei. Muhammad Ali \u0219i Hemingway privind vigilent. Printre p\u0103trate \u0219i dreptunghiuri colorate, o Barbie cu cizme \u00eenalte, neverosimil de albe, p\u0103r\u00e2nd c\u0103 urmeaz\u0103 s\u0103 alunece de pe scaunul galben, mai plastic dec\u00e2t ea, totul \u00een colan\u021bi roz care nu mai sunt la locul lor (\u00een fundal, jum\u0103tate dintr-un bust de femeie neoclasic, de o simetrie absolut\u0103): c\u0103ci ce mai \u00eenseamn\u0103 Frumosul, Binele sau Adev\u0103rul? Forme care curg una \u00een cealalt\u0103, se contopesc \u0219i r\u0103m\u00e2n totu\u0219i distincte: deasupra lor, certitudinea mor\u021bii, relativitatea genurilor, un semn de \u00eentrebare albastru, perisabilul existen\u021bei umane, o mirare \u00een ro\u0219u.<\/p>\n Albert Weber-despre care nu auzisem \u00eenainte-are r\u0103d\u0103cini clujene \u0219i locuie\u0219te \u0219i activeaz\u0103 \u00een Elve\u021bia. Citind catalogul expozi\u021biei, m-am trezit c\u00e2rcotind: da, s\u0103 ai numele substantivizat, iat\u0103 consacrarea artistic\u0103 \u00eentr-un singur cuv\u00e2nt. Weberismul, spun cei care se pricep, e o tehnic\u0103 specific\u0103 de a combina abstractul \u0219i realismul \u00een aceea\u0219i imagine: experien\u021ba mea dinaintea picturilor sale \u00eel recomand\u0103, totu\u0219i, pentru altceva. Am sim\u021bit<\/em>-c\u0103ci ochii au fost doar un mijloc-c\u0103 imaginile create de el planeaz\u0103 asupra lucrurilor lumii vii, v\u0103zute sau ne\u00een\u021belese, asupra unor universuri mute pentru urechile noastre. \u00centr-un tablou descompune un apus, suprapune linii \u0219i umbre \u0219i amestec\u0103 totul cu negru, ro\u0219u \u0219i auriu: at\u00e2t ni se dezv\u0103luie din cum <\/em>prive\u0219te artistul, iar subiectele lui sunt de aici, din lumea oamenilor de carne \u0219i oase. Mesajul se descoper\u0103 particip\u00e2nd la \u00eentreb\u0103rile pe care le propune: \u00een ,,Victory Yellow, o m\u00e2n\u0103 uman\u0103 \u00eencremene\u0219te \u00een semnul p\u0103cii. Dup\u0103 aceast\u0103 aparen\u021b\u0103, semnele se desfac: victoriei \u00eei urmeaz\u0103 haosul p\u00e2n\u0103 la stabilizare, a\u0219a c\u0103 nimicul \u00eenconjoar\u0103 m\u00e2na \u00eentr-un galben reconciliant, ulterior \u0219i complementar v\u0103rs\u0103rii de s\u00e2nge. Libertatea astfel ob\u021binut\u0103 va fi consolidat\u0103 prin acea fereastr\u0103 mic\u0103 din dreapta compozi\u021biei, alb\u0103 ca o ie\u0219ire din lupt\u0103, insesizabil\u0103 aproape.<\/p>\n Elementele abstracte intensific\u0103 sensul tablourilor din expozi\u021bia Legends<\/em>; ele devin mesajul \u0219i \u00eel con\u021bin nu exclusiv, ci concentrat: o culoare apare ca s\u0103 explice, sus\u021bin\u0103, transfigureze, \u00eencapsuleze, \u00eentr-o re\u021bea de referin\u021be discrete la existen\u021ba uman\u0103. \u00centreb\u0103rile pe care le ridic\u0103 aceste imagini sunt ele \u00eensele chestionate, ca semne ale sl\u0103biciunii sau ale puterii: comunicarea \u00eentre interior \u0219i exterior, \u00eentre b\u0103rbat \u0219i femeie, vulnerabilitatea for\u021bei, sordidul din vie\u021bile noastre dramatizat \u0219i politizat de revolu\u021bia m\u0103\u0219tii lui Anonymous. Aici se formeaz\u0103 conjunc\u021bia \u00een care lucr\u0103rile dob\u00e2ndesc ad\u00e2ncime, c\u0103ci gravita\u021bia mesajului se stabile\u0219te prin cel mai simplu mijloc de reprezentare vizual\u0103.<\/p>\n R\u0103d\u0103cinile figurative ale tehnicii weberiene par un instrument eficient de investiga\u021bie a emblemelor culturale moderne pe care le recalibreaz\u0103 \u00een calitatea lor de modele umane dezirabile. Sculptura, canonul erotic, permanen\u021ba ca imposibilitate, vigoarea g\u00e2ndului-toate acestea sunt examinate spre a echilibra-sau nu-calitatea istoric\u0103 a modernismului \u0219i a modurilor sale de reprezentare. Firul anchetei? Am ie\u0219it \u00eenapoi \u00een praful Clujului, iscodind despre ce mai poate fi azi ideograma, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu a cui mai e \u00eentrebarea.<\/p>\n Aparent eterogene, operele lui Albert Weber nu \u021bintesc semnifica\u021bii stabile, structurate \u00een pove\u0219ti coerente. Cele mai realist tratate subiecte sunt \u00eenconjurate de geometrii abstracte, aflate \u00eentr-o sincronicitate istoric\u0103 anume dezorganizat\u0103, pentru a face loc repeti\u021biilor \u0219i complet\u0103rilor autorului. Actul crea\u021biei este asumat ca o dezordine activ\u0103, al c\u0103rei caracter arbitrar deznoad\u0103 scheme de g\u00e2ndire notorii \u0219i invit\u0103 la unele noi, libere m\u0103car \u00een clipa descoperirii lor.<\/p>\n Prin metaforele sale vizuale, Weber citeaz\u0103 o varietate de canoane abstracte \u0219i figurative, redescoperind independen\u021ba imaginii artistice \u00een rela\u021bie cu modul de reprezentare pre-existent: \u00een acest fel, weberismul \u00eencearc\u0103 s\u0103 descarce presiunea exercitat\u0103 de conven\u021bie. Cumva, opera\u021bia estetic\u0103 la care Duchamp a supus-o pe Monalisa se continu\u0103 \u00een maniera lui Weber de a face critic\u0103 subversiv\u0103. Parodiile lui articulate \u0219i me\u0219te\u0219ugite transform\u0103 artele vizuale \u00eentr-o \u0219ans\u0103 nu la originalitate, ci la originalizare.<\/p>\n Dac\u0103 sensul unui tablou e viu, atunci el nu exist\u0103 \u00eenaintea acestuia (except\u00e2nd academismul). Ele se contruiesc una pe cealalt\u0103, \u0219i ating eficien\u021ba optim\u0103 \u00een comunicarea cu privitorul atunci c\u00e2nd semnifica\u021bia ne descoper\u0103 imaginea. Cuvintele sunt oarbe \u0219i s\u0103race: o pictur\u0103 va \u00eendemna la exprimare \u00eens\u0103 ea va exprima exclusiv, \u00eentotdeauna doar \u00een spa\u021biul acela provizoriu \u0219i nestatornic al emo\u021biei vizuale. Paul Valery spunea c\u0103 e necesar s\u0103 ne scuz\u0103m c\u00e2nd vorbim despre pictur\u0103: senza\u021bia colorat\u0103 nu are echivalent verbal, numele ei apar\u021bine altei lumi dec\u00e2t cea care o con\u021bine \u00eent\u00e2i. Iar dac\u0103 imaginea este fiica Nostalgiei, suntem nevoi\u021bi s\u0103 admitem c\u0103 simbolul se<\/em> comunic\u0103 \u0219i c\u0103 verbul este un element artificial al diegesis<\/em>-ului. Un document vizual \u021bine \u00eentotdeauna de domeniul fic\u021biunii personale \u0219i nu poate fi citit: el ni se arat\u0103 ca un semn care invit\u0103 la interpretare f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dezbrace vreodat\u0103 enigma, fiind infinit polisemantic. F\u0103r\u0103 gramatic\u0103 sau alte legi din categoria comunic\u0103rii, p\u00e2nzele lui Weber nu sunt argumente, nu sunt false sau imposibile, frumoase sau contradictorii. S\u0103 ne bucur\u0103m, deci, c\u0103 nu exist\u0103 un grad zero al privirii, \u0219i c\u0103 putem lua parte la o lectur\u0103 interactiv\u0103 a documenta\u021biei unor st\u0103ri implicite \u0219i neafirmate despre curiozitatea de a tr\u0103i \u00een secolul unor altfel de icoane.<\/p>\n <\/p>\n