![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0059-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>\n\t\t<\/div>\n\nDar mai frapeaz\u0103 ceva \u00een aceast\u0103 magnific\u0103 prezentare a unor personalit\u0103\u021bi perfect distincte artistic: monumentalul \u0219i aspira\u021bia ascensional\u0103 comun\u0103, ca o respira\u021bie ad\u00e2nc\u0103, care e deosebit de vie at\u00e2t \u00een lucr\u0103rile de pictur\u0103, bidimensionale \u0219i de mari dimensiuni, c\u00e2t \u0219i \u00een cele dou\u0103 proiecte ambientale, dintre care unul de tip incint\u0103 sacr\u0103, compozi\u021bional centripet\u0103, care instituite o tensiune \u00eentre absorb\u021bia \u00een interior \u0219i invita\u021bia la a contempla din exterior, la Lisandru Neam\u021bu, iar cel\u0103lalt, semnat de Ionu\u021b Barbu, care te amplaseaz\u0103 \u00een medita\u021bia calm\u0103 a dialogurilor dintre arhitectura preexistent\u0103, in situ<\/em>, \u0219i geometria operei plastice.<\/p>\nIonu\u021b Barbu<\/strong>, \u00eenzestrat observator \u0219i desenator cu acuitate penetrant\u0103 \u0219i incisiv\u0103 a realit\u0103\u021bii, se \u00eendreapt\u0103 adesea spre abstract, din aceast\u0103 nevoie a arti\u0219tilor de a medita calm, \u00eentr-un teritoriu al libert\u0103\u021bii, asupra operei ca fapt plastic, ca exerci\u021biu estetic mai ales. Criticul de art\u0103 tel-avivian Irith Hadar spunea c\u0103 \u201eeste foarte dificil s\u0103 scrii despre picturile abstracte fiindc\u0103 ele sunt obiectul unui subiect<\/em>. Impenetrabilitatea lor, caracterul lor idiomatic, par s\u0103 invite la considerarea formal\u0103, a ceea ce e<\/em> acolo\u201d [1]. Astfel, despre lucr\u0103rile lui Ionu\u021b Barbu am putea fi tenta\u021bi s\u0103 nu le explor\u0103m mai departe de plasticitatea lor remarcabil\u0103. E o oper\u0103 unde artistul opteaz\u0103, de data asta, s-o creeze din forme geometrice, din contrast de texturi \u0219i forme. Pe de-o parte, avem la \u201ereliefurile de col\u021b \u201d, cum \u00ee\u0219i numise Tatlin un demers cu totul diferit dar care prelua aceste zone neexplorate ale spa\u021biului construit, o suprafa\u021b\u0103 tratat\u0103 prin colaj \u0219i aspect rugos, \u0219i pe de alta, avem aspect lis, clar, netezime \u00een picturile ce compun instala\u021bia cu aspect ocru-metalic. Avem senzualitatea curbei \u0219i rigoarea rectangular\u0103, ca al doilea tip de contrast. Dar \u00eent\u00e2lnim \u00een aceste picturi exprimate tridimensional, \u00een aceste jocuri compozi\u021bionale cu pozitivul \u0219i negativul, cu suprafa\u021ba \u0219i cu ad\u00e2ncimea, nu numai ecoul voca\u021biei originare spre arhitectur\u0103 a artistului ci \u0219i ecourile unei viziuni, ale unei sensibilit\u0103\u021bi care r\u0103spunde realit\u0103\u021bii. Fiindc\u0103 arti\u0219tii rom\u00e2ni nu sunt numai conecta\u021bi la timpul artistic interna\u021bional ci, \u00eentr-un mod special, \u0219i la realitatea lumii \u00een care tr\u0103iesc, \u0219i la care dau un r\u0103spuns. A\u0219adar acest tip de obiecte, acest tip de imagine, cu ecou constructiv, industrial, implicit \u0219i \u00een cromatica \u0219i materialitatea pe care a sugerat-o artistul, vin s\u0103 r\u0103spund\u0103 unei nevoi de robuste\u021be \u0219i de ordine \u0219i, \u00een momentul \u00een care p\u0103\u0219e\u0219ti \u00een interiorul acestui ambient, e\u0219ti invitat la contemplare \u0219i la interogare, Ionu\u021b Barbu fiind un mare creator de contexte, de spa\u021bii pe care le \u00eencarc\u0103, chiar c\u00e2nd recurge la un registru minimalist-poverist (poate atunci se simte \u0219i mai provocat), inteligent \u0219i ca prin farmec cu deplin sens estetic.<\/p>\nCred c\u0103 cel mai mult se potrive\u0219te luminilor zugr\u0103vite de Ilie Chioiba\u0219<\/strong> adagiul lui Theodor Adorno [2] : \u201e\u00cen realitate, subiectul nu e niciodat\u0103 \u00een \u00eentregime subiect, \u0219i obiectul nu e niciodat\u0103 \u00een \u00eentregime un obiect\u201d. A\u0219a cum am remarcat de la \u00eenceput cu privire la orientarea arti\u0219tilor expozan\u021bi \u00een ansamblu, exist\u0103 o pendulare \u00eentre un figurativ evanescent \u0219i abstractul pur, \u0219i \u00een cazul artistului; peisajele pe p\u00e2nze ample, monumentale, se transform\u0103 \u00een imagini abstracte iar acestea ne las\u0103 libertatea s\u0103 \u00eentrez\u0103rim sau s\u0103 configur\u0103m din nou peisaje. Exist\u0103 \u00een imaginile create de acest artist o fine\u021be a\u0219a de intens\u0103 a tu\u0219ei c\u0103 evoc\u0103 instantaneu straturi de lumin\u0103 (absorbite din straturi de culoare) a\u0219a cum numai pastelul o permite, astfel \u00eenc\u00e2t suprafa\u021ba picturii aproape dispare \u0219i devine o interfa\u021b\u0103 \u00eentre dou\u0103 realit\u0103\u021bi. Dac\u0103 ar fi s\u0103 c\u0103ut\u0103m un rapel al acestei poietici \u00een muzic\u0103, cu un instrument muzical, ar fi sonoritatea de harp\u0103. Tu\u0219a sa, predominant ascensional\u0103, creat\u0103 adesea dintr-o succesiune rapid\u0103 de linii, cromatica, linia din care figureaz\u0103 elementele de real, au toate ceva din deplin\u0103tatea acvatic\u0103 a sonorit\u0103\u021bii de harp\u0103 \u0219i nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor c\u0103 multe din lucr\u0103rile sale evoc\u0103 lumi lacustre, ca lacurile cu nuferi ale lui Monet, lumi ale apei unde artistul face sunetul s\u0103 vibreze m\u00e2ng\u00e2ietor \u0219i luminos. Pentru c\u0103 l-am evocat pe Monet. El este numai un ecou \u00eendep\u0103rtat, istoria artei e inerent\u0103 \u00een opera oric\u0103rui artist cult, fiindc\u0103 se percepe \u00een crea\u021bia lui Ilie Chioba\u0219 secolul deja str\u0103b\u0103tut de pictur\u0103. Semnul s\u0103u este un semn modern, liniile notate fugitiv, sub\u021bire, nervos, sunt o partitur\u0103 contemporan\u0103. Picturile lui Ilie Chioiba\u0219 sunt reverii, \u00eens\u0103 pline de vitalitate, care d\u0103ruiesc inepuizabil bucuria celor v\u0103zute.<\/p>\n\u00centr-o scrisoarea a sa c\u0103tre Sch\u00f6nberg, Kandinsky scria: \u201eCe nemaipomenit de ferici\u021bi [\u2026] sunt muzicienii, \u00een avansata lor art\u0103, cu adev\u0103rat o art\u0103 care a avut norocul s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 complet orice scopuri practice. C\u00e2t timp va mai a\u0219tepta pictura pentru asta? \u2026 Culoare \u0219i linie de dragul lor \u00eensele \u2013 ce frumuse\u021be infinit\u0103 \u0219i putere posed\u0103 aceste mijloace artistice!\u201d [3]<\/p>\n
Sentimentul unui temperament vivace, puternic, simfonic l-am avut la \u00eent\u00e2lnirea cu picturile lui Florin Mocanu<\/strong>. Dintre lucr\u0103rile sale expuse, picturile abstracte transmit aproape acela\u0219i sentiment pe care-l d\u0103 muzica \u00a0(a\u0219a cum r\u0103spundem interior sunetelor, r\u0103spundem aici culorilor) dar transmit \u0219i o vigoare plastic\u0103 aparte, ca \u0219i cum ne-ar face martorii unei cosmogonii, ai unei lupte spre na\u0219terea cosmosului primordial, c\u00e2nd din v\u0103lm\u0103\u0219agul de ocruri vibreaz\u0103 str\u0103lucitor un violet, un verde, o sonoritate galben\u0103 str\u0103lucitoare, eroic\u0103 am spune, sau un albastru. Aceste compozi\u021bii vaste de pete, de culori \u0219i linii, evoc\u00e2nd prin inten\u021bia expres\u0103 a autorului lumile acvatice, reverbereaz\u0103 spre privitor ca o m\u0103rturie a gestului energic, abstractul s\u0103u este unul gestual, creator de dinamism, de emo\u021bie a energiei. Cu at\u00e2t mai surprinz\u0103tor este schimbul de registru, spre medita\u021bia melancolic\u0103 aproape, atunci c\u00e2nd p\u00e2nza, turbion de pete, \u00eencepe s\u0103 poarte n\u0103luca c\u00e2te unui peisaj citadin, din care r\u0103sar siluete de biserici, blocuri \u0219i sc\u0103ri ca ni\u0219te e\u0219afodaje, parc\u0103 \u0219i umbra dens\u0103 a Casei Poporului, profil\u00e2ndu-se amenin\u021b\u0103tor pe cer, imagini unde petele de verde-galben sunt fie lumin\u0103 de amurg, fie fl\u0103c\u0103rui de plopi, pentru ca, \u00eentr-una din lucr\u0103rile sale, neexpus\u0103 aici, s\u0103 fac\u0103 explicit acest discurs c\u0103tre un ora\u0219 de demult, v\u0103zut prin timp \u0219i v\u0103zut cu un sentiment pe care-l poate transmite numai pictura, o imagine dens\u0103, multiplu stratificat\u0103 semantic, de mare valoare artistic\u0103. Imaginile lui Florin Mocanu nu conced nimic gustului comun, cu care valoarea picturii sale nu face tranzac\u021bii \u0219i-\u0219i asum\u0103 un superb expresionism abstract, o nuc\u0103 tare pentru privitor.<\/p>\nJean Baudrillard afirma despre pictura abstract\u0103 : \u00abc\u0103 nu este preocupat\u0103 cu lumea ci \u201ecu subiectul care se creeaz\u0103 pe sine \u00een absen\u021ba sa periodic\u0103 \u0219i ne-asem\u0103nare\u201d \u00bb [4] dar noi am amenda aceast\u0103 idee, gr\u0103unciorul de nuan\u021b\u0103, fiindc\u0103, de la Leonardo \u00eencoace se \u0219tie c\u0103 artistul se picteaz\u0103 pe sine.<\/p>\n
Dac\u0103 putem vorbi de un abstrac\u021bionism gestual \u00een pictura lui Florin Mocanu, la Lisandru Neam\u021bu<\/strong>, atunci c\u00e2nd opteaz\u0103 pentru abstract, putem s\u0103 prelu\u0103m ca echivalent, conceptul de scriere de m\u00e2n\u0103<\/em> care, cum ar\u0103ta acela\u0219i critic, Irith Hadar, \u201eeste conectat cu limbajul, cu un sistem de semne concrete, \u0219i cu reguli [\u2026] \u00een timp ce gestul este o ac\u021biune intuitiv\u0103, chiar impulsiv\u0103.\u201d [5] A\u0219 completa ideea criticului men\u021bionat cu faptul c\u0103, vizual, scrisul de m\u00e2n\u0103 este un instrument legat de ceea ce este introvertit, mai intim legat de autor, \u00een timp ce gestul de ceea ce este extravertit, de energia orientat\u0103 spre exterior.<\/p>\nExist\u0103 \u00een opera lui Lisandru Neam\u021bu o indelebil\u0103 \u0219i juc\u0103u\u0219\u0103 \u201ejoi de vivre\u201d care \u021b\u00e2\u0219ne\u0219te din cromatic\u0103, din acel albastru a\u0219a de special, din melodicitatea tu\u0219ei, din fine\u021bea semnului, ce coexist\u0103 \u00eentotdeauna cu o structur\u0103 subiacent\u0103 g\u00e2ndit\u0103 \u00eendelung, ca un nucleu din care izvor\u0103\u0219te \u00eemplinirea plastic\u0103 a lucr\u0103rii. Existen\u021ba unor ritmuri sau structuri \u00een opera lui trece de la decorativ la pictural, pentru c\u0103 elementul de repeti\u021bie este luat \u0219i interpretat liber, dup\u0103 singurele reguli ale picturii care sunt regulile estetice.<\/p>\n
\u00cens\u0103 de data asta, am spune c\u0103 ambientul creat de Lisandru Neam\u021bu ne pune \u00een fa\u021b\u0103 ceea ce am putea numi ca \u201eartistul \u0219aman\u201d fiindc\u0103 ne face martorii unui comos poate \u0219i ai unei cosmogonii \u00een care figurativul, care nareaz\u0103 despre lumea interioar\u0103 \u0219i viziunile artistului, ce nareaz\u0103 \u0219i despre f\u0103pturi fantastice sau n\u0103scute din realitate, joac\u0103 un rol mai important dec\u00e2t abstractul. Suntem invita\u021bi s\u0103 explor\u0103m o lume care ne duce de la miniatura cea mai fin\u0103, pictat\u0103\u00a0 pe o pan\u0103 albastr\u0103, la p\u00e2nza de corabie \u00eentins\u0103 ca un simbol de bun augur, care aduce artei adev\u0103rate v\u00e2nt la pupa.<\/p>\n
<\/p>\n
28 Mai 2014<\/p>\n
Critic de art\u0103,\u00a0Lumini\u0163a Batali<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
[1] Irith Hadar, \u00een Moshe Mokady, de Yona Fischer, Irith Hadar, Moshe Mokady Foundation, 1999, pag. 158<\/p>\n
[2] apud Yona Fischer, Irith Hadar , op. cit. pag. 155<\/p>\n
[3] Wassily Kandinsky, Spiritualul \u00een art\u0103<\/em>, editura Meridiane, 1994<\/p>\n[4] apud Yona Fischer, Irith Hadar , op.cit. pag. 123<\/p>\n
[5] Yona Fischer, Irith Hadar, op. cit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Transfer Se \u0219tie c\u0103 \u00eentr-o sear\u0103, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een atelier, Kandinsky a z\u0103rit unul din…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":5098,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[2],"tags":[2808,2811,2813,2812,2810,2809],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5095"}],"collection":[{"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5095"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5095\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5113,"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5095\/revisions\/5113"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/5098"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5095"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5095"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5095"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"DSC_0042\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0042.jpeg\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/1DSC_0063-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0031-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0033-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0006-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0048-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0047-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/2DSC_0066-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/3DSC_0060-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0050-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0015-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0073-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0045-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/DSC_0024-150x150.jpeg\")
<\/a>\n\t\t\t<\/div><\/figure>