{"id":4766,"date":"2014-04-23T21:07:23","date_gmt":"2014-04-23T21:07:23","guid":{"rendered":"http:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/?p=4766"},"modified":"2014-04-23T21:07:44","modified_gmt":"2014-04-23T21:07:44","slug":"cladire-din-bucuresti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/artout.ro\/reviste\/blog\/cladire-din-bucuresti\/","title":{"rendered":"Cladire din Bucuresti"},"content":{"rendered":"

Cladire din Bucuresti<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0A\u015ftept 282 de ceva timp ca sa ajung la serviciu. Of, iar o sa \u00eent\u00e2rzii.. M\u0103 g\u00e2ndesc daca<\/em> o sa fiu prins\u0103, privind instinctiv \u00een gol catre cladirea care domina \u00a0intersec\u0163ie si usor usor imaginea se face mai clar\u0103, cladirea vine \u00een prim\u00a0 plan, grijile serviciului sunt departe si nu mai privesc \u00een gol. M\u0103 uit la cl\u0103dire. Am vazut-o de sute de ori, chiar de acum 4 ani cand veneam la preg\u0103tire. O vedeam de departe \u00een spatele circului. Nu i-am dat important\u0103. \u00cen anul 1 mai veneam la c\u0103min \u00een tei pe la un coleg si mi-a spus ca e facuta de un prof de la facultatea noastra, Dorin \u015etefan.Dupa \u00a0un an m-am mutat la c\u0103min si pentru ca nu \u015ftiam o ruta mai scurt\u0103, 2 luni am a\u015fteptat zilnic autobuzul langa ea \u00een drumul camin-facultate, facultate-camin. Era un punct de reper excelent. Nu \u015ftiam cum se nume\u015fte, ii spuneam simplu Dorin \u015etefan, pentru ca asa ii spunea colegul meu de la camin Szabi si asa a r\u0103mas si \u00een mintea mea. Nici acum nu \u015ftiu cum se nume\u015fte, probabil o sa m\u0103 interesez la un momentdat sau..poate nu. Cine stie…?<\/p>\n

\"aIMAG1161\"<\/a><\/p>\n

V\u0103z\u00e2nd-o atat de des am admirat-o de multe ori, cum se \u00eenal\u0163\u0103 ea peste totate si infrumuseteaza Skylineul (imi imaginez) si ce frumos taie perspectiva cu unghiul \u00a0ei ascu\u0163it. La un momentdat chiar m\u0103gandeam sa fie obiectul meu de studiu pentru un proiect la fotografie cand am vazut-o intr-o zi asa maiestuoasa dintr-o perspectiva ce m-a impresionat si m-a determinat pentru prima data sa ii fac o poza; dar am renun\u0163at pentru ca mi se parea inaccesibil\u0103 pe interior. Are probabil tot felul de birouri si la parter o cafenea \u00een care imi tot propuneam sa merg pentru ca imi pl\u0103cea tapetul. Nu am mers niciodat\u0103. \u015ei au schimbat si tapetul.<\/p>\n

\"aIMAG1170\"<\/a><\/p>\n

\u00a0 Acum nu mai trec asa des pe langa cladire, o mai v\u0103d doar \u00een weekend-uri \u00een drum spre birou. \u00cenc\u0103 e un punct de reper, fie cand, dupa o ora de mers de la serviciu il v\u0103d din autobuz si \u015ftiu ca sunt aproape de casa, fie ca mai a\u015ftept din cand \u00een cand 282 aici, ca acum de exemplu. Dar de data asta o privesc diferit. M\u0103 g\u00e2ndesc cum e cand Dorin Stefan trece pe aici, cum se simte cand \u00ee\u015fi vede creatia? creatia ce schimb\u0103 complet fa\u0163a zonei, ce se impune pe verticala pe o raza de sute de metrii si care influenteaza atat de mult si atat de multe…vie\u0163i pana la urma (de la a oamenilor care lucreaz\u0103 acolo la\u00a0 a locuitorilor din zona si..chiar a fiec\u0103rui trec\u0103tor)\u00a0 Cum o fi sa vezi ca un desen de-al t\u0103u, fie el pe h\u00e2rtie sau calculator, se materializeaz\u0103 \u00een ceva atat de mare si important sau doar… se materializeaz\u0103? \u00cemi aduc aminte prima (si ultima) data cand am proiectat o mobila. Cand am vazut-o gata, chiar daca \u00eentr-o poza de pe telefonul clientei nemultumite ca nu \u015ftiu ce u\u015fa\u00a0 lipsea la ea, chiar daca langa mine era \u015fefa suparata si eram 3 perechi de ochi ce ne zgaiam la o imagine c\u00e2t o cutie de chibrituri, nu am putut sa imi reprim un z\u00e2mbet in col\u0163ul gurii, un z\u00e2mbet generos si satisf\u0103cut, pentru ca, dincolo de clientul dificil si ve\u015fnic nemul\u0163umit, dincolo de micile gre\u015feli si problemele de comunicare de pe parcursul proiectului, era f\u0103cut\u0103 de mine. Era desenul meu, muncit de mine si care a prins via\u0163a. S-a materializat si acum face parte din vie\u0163ile unor oameni. Era un sentiment minunat. Asa ca\u00a0 stand acum si zgaindu-ma la cl\u0103direa asta, \u00een sf\u00e2r\u015fit am decis sa \u00eencetez cu mustr\u0103rile de constiinta ca nu am dat la stomatologie sau la jurnalism, petru ca imi doresc mai mult ca niciodat\u0103 ca fiu arhitect. Chiar si doar pentru aceast\u0103 satisfactie. Daca mi-a generat sentimentul asta o mic\u0103 mobila de buc\u0103t\u0103rie…oare cum o fi cu o cl\u0103dire? O sa aflu.<\/p>\n

 <\/p>\n