Un exerciţiu de iubire

(imaginea:  Boston Balloon Escape — Giclee Art Print)

Atunci când simţi că prezentul este un permanent roller coaster, sau că eşti blocat în situaţii şi relaţii care nu te mai reprezintă, şi nu găseşti puterea de găsi noi soluţii, simpla existenţă a dorinţei de mai bine,  îţi poate aduce idei pentru noi rezoluţii. O altă perspectivă, ne poate conduce subtil şi natural către schimbare.

De multe ori, ne plângem prea mult de ceea ce nu avem, sau că alţii ne rănesc, si altele, încât uităm să fim recunoscatori pentru ceea ce  avem. Câteodată, ne fixăm în situaţii de dependenţe şi suferinţe, şi nu conştientizăm cât este de uşor să ieşim de acolo, prin stabilirea altor planuri, cum ar fi: să învăţăm o limbă străină, să citim mai mult, să ne plimbăm mai mult, să facem lucruri care ne umplu inimile de  placere şi bucurie. Să chemăm bucuria si prosperitatea în viaţa noastră prin micile activităţi zilnice. Căci se zice: “Culegem ceea ce semănăm.”

În loc să ne tragem singuri în jos, şi să credem în scenariul prezent, putem fi magicieni în viaţa noastră, şi să ne proiectăm noi, şi noi scenarii. Am putea să oferim necondiţionat, să iubim mai mult. Să facem o călătorie, care ne poate scoate din starea de victim, şi ne-ar putea oferi noi perspective. Am putea să ne întrebăm dacă ceea ne frămantă acum, ar mai conta peste cinci ani, sau am putea desena situaţia care ne stresează, sau scrie despre ea, sau am putea discuta cu o altă persoană despre asta, pentru a avea şi un alt punct de vederere, sau mai multe. Am putea sa ne întrebam de ce ni se întampla toate aceste lucruri, care este lecţia, şi să continuăm să ne întrebăm de fiecare data când ne poticnim. Important este să ne ridicăm, chiar dacă mergem în genunchi, pentru o vreme.

Răspunsul va veni pe parcurs, în timp ce facem altceva, lăsând rezolvările pe aripile unui fluture sau în colţul zâmbetului unui înger. Şi să nu uităm că gândurile provoacă emoţii şi sentimente care ni se plimbă prin corp. Ele creează bucurie, dar şi tristete; sănătate, dar  şi boală. Să fim atenţi la gândurile noastre ar putea fi prima lecţie de iubire de sine. Căci noi suntem singurii care gândim în mintea noastră. Şi dacă ne fortificăm gândirea şi suntem iubitori şi înduioşatori faţă de noi, gândurile opuse, vor mai sta o vreme prin preajmă, dar daca nu credem în ele, se vor evapora, lăsând loc păcii, armoniei şi dragostei. Vor mai reveni, dar vom şti, de data aceasta. Şi vom alege. Mereu este aşa.

Putem alege. Putem să ne schimbăm viaţa şi relaţiile, joburile şi tot ce ne imaginăm că am dori să fim. Dar să alegem cu grijă şi delicateţe, ghidaţi de vocea sufletului, care ştie întodeauna calea. De fiecare dată când suntem anxioşi, fricoşi, trişti, nemultumiţi, înseamnă că ne-am deconectat de la sine şi ne-am conectat la iluzii, frici, complexe  şi ataşamente.  Sau alte lucruri mai mari decât poate să ducă conştiinţa noastră, momentan.  Putem inspira profund pe nări, numărând  pănă la 3,  şi expira prelung pe gură, numărând până la 7. Putem repeta tehnica de respiraţie de câteva ori, până ne simţim sincronizaţi cu energia, buna dispoziţie şi pacea, care sunt starile naturale ale sufletului. Celelalte vin din mintea agitate, care crede în separare. De asemenea, în mod creativ, ne putem găsi propriile căi de liniştire şi reaşezare în matcă. Pacea minţii este un exerciţiu de voinţă, perseverenţă şi iubire de sine, precum  şi de ceilalţi, căci un om paşnic va fi alean pentru multe suflete, care, la rândul lor, pot alina.

Simona Druncea