Timișoara zilelor noastre
În următoarele rânduri puteți găsi o scurtă trecere în revistă despre Timișoara zilelor noastre. Locuri, oameni, momente sunt reunite pentru a contura spiritul bănățean specifice orașului-capitală culturală europeană în 2021.
Prin urmarea cursului lin al râului Bega, acompaniați muzica în diferitele ei forme și prin îmbrățișarea tuturor formelor culturale existente, pentru anul 2021 (anul în care Timișoara va fi Capitala Europeană a Culturii) poposim în Timișoara, orașul emblemă al Banatului.
Cum am putea începe o astfel de călătorie despre locurile și oamenii din această parte a României decât cu o succintă aprofundare a istoriei. Un loc aparte, în evoluția orașului îl ocupă nestatornicia în muncă a arhitectului Wilhelm Muhle. Arhitectul celor mai importante parcuri din capitala Banatului, a părăsit Boemia natală, pentru a trăi cei mai importanți ani din cariera sa profesională, aici, în vestul țării, în secolul al XIX-lea.
Tot în acele importante momente din trecut, a fost inaugurată și prima linie de tramvai din Timișoara, cel dintâi oraș electrificat al bătrânului continent european.
“Zici c-au trecut ani, duși am fost,
Iată azi ne-am întors acasă.
Gipsy și golani, fără ani,
Mama ne-așteaptă cu flori pe masă.
Pe unde o fi ceata voioasă?
Stă mama-n pridvor,
Singura, tristă,
Tata-i plecat de-acasa…
Nu pot sa cred,
Suntem în Timișoara,
În orașu-n care ne-am născut, in
Vremuri ce-au trecut.
Veniți cu noi
Tineri din Timișoara,
Sa cântăm și să ne bucurăm,
Jalea s-o uităm.” (Versuri: Pheonix – Timișoara)
În această atmosferă de istorie și contemporaneitate se regăsesc stiluri arhitecturale ce se varsă în agitația urbană a unor oameni care rămân statornici și devotați. Astfel, ne oprim în Piața Operei, locul unde s-a strigat: “Libertate! – Din Timișoara în toată țara.” Acum, simbol al evenimentelor demult apuse, martor asemenea unui stindard care observă mulțimea, se întâlnește construcția Operei Naționale Timișoara.
În mersul la pas ne oprim în fața Muzeului de Artă, care se regăsește în același stil arhitectural ce descrie anticul edificiu al Palatului Baroc.
Câți pași înapoi întâlnim sediul Ansamblului Banatului, loc unde se conservă valorile tradiționale încă din anul 1970 și până în momentul actual. Un exemplu că aici însă se mai trăiește și respiră prin ritmuri și dansuri folclorice, monument indispensabil al culturii bănățene.
În călătoria noastră, își dezvoltă o amprentă unică Piața Roșie, unde religia, arhitectura, istoria și modernitatea încearcă să dezvăluie tainele orașului în care ne regăsim.
În cei ultimii 10 ani, cartea a ocupat un loc semnificativ pentru timișoreni. Fictiv, putem evada spre creionarea abisului lumii pe care noi o dorim, la Cartea de Nisip. Spațiul destinat lecturii de la romanele lui Jose Saramago până la noi bestselleruri americane.
Sărbătorirea primăverii aduce o pată de culoare în această parte a României. Printre cele mai noi idei se numără Festivalul Umbrelelor Multicolore și deja cunoscuta operă a studenților de la arhitectură, cu modelul de bancă PLAI.
La final, ne întoarcem în centrul Timișoarei, orașul florilor este o îngemănare între trecut și prezent, un punct de reper pentru țara noastră, care reprezintă un nou început spre a promova o Românie mai prosperă și luminoasă pentru românii de pretutindeni.
____________________
Material scris de Argint Dragoş
Bibliografie:
Versuri Timișoara – Pheonix: http://www.metalhead.ro/phoenix/versuri
Poză Wilhelm Muhle: http://merg.in/timisoara/de-vizitat
Site-ul oficial al instituției: http://www.ccajt.ro/banatul.html