Therion, Imperial Age, Null Pozitiv, The Devil la București – recenzie

Therion! O formație legendară de-a dreptul, formată în 1988, cu decenii întregi de activitate, albume și turnee. Anul acesta au lansat o nouă opera rock – Beloved Antichrist, un alt adevărat tur de forță din punct de vedere muzical.  Ceea ce s-a anunțat a fi cel mai ambițios proiect symphonic metal, este mult mai mult decât un album concept, meritându-și numele de operă rock. Inspirați din nuvela “A Short Tale Of The Antichrist” a lui Vladimir Soloviov, Therion au realizat un material ce se întinde pe 3 CD-uri cu nu mai puțin de 46 de melodii. Din Februarie au pornit într-un turneu de 3 luni, care a ajuns și la București, în Quantic Pub (inițial programat pentru Arenele Romane).

Primii pe scenă au fost cei de la The Devil, cu un nume sugestiv în deschiderea unui show Therion Beloved Antichrist. Britanicii de la The Devil își doresc să creeze un gen cu totul nou, aducând un peisaj muzical cinematic și melodic, complementat de instrumental heavy, pentru a creea o atmosfera întunecată. Ei folosesc conspirații istorice și politice în locul liniilor vocale tradiționale, dorind să demaște un mare secret și o mare conspirație. Cum ne putem imagina, cântăreții vin mascați, nu știm cine sunt, de unde vin (Ghost who?). Melodiile rămân instrumentale, ușor repetitive (să fie post-rock), dar aduc ceva nou prin jocul de lumini și proiecțiile. Conceptul conspirațiilor aduce totuși ceva nou. Fără să se miște, fără să interacționeze cu publicul sau să ne prezinte ceva despre ei, și-au jucat rolul de formație de deschidere și au creat o atmosferă aparte.

Au urmat cei de la Null Positiv, nemții aflați la început de drum în ale industrial extreme metal-ului. Agresivi, energici, comunicativi, dornici să relaționeze cu public, ei sunt tot ce The Devil nu au fost. Remarcam în prezența scenică a solistei, Elli Berlin, o inspirație din Alissa White-Gluz. Cu un growling puternic, se face remarcată. Nu este pentru toată lumea genul lor, dar își fac treaba bine.

Ultima formație din deschidere a fost Imperial Age, o surpriza foarte plăcută pentru mine. Un Therion mai tânăr, la o scară mai mică, împletesc sunetele bombastice de symphonic metal și operă rock cu costumele și vizualurile medievale și păgâne. Veniți din Rusia, ei nu sunt din întâmplare în turneu cu Therion, fiind parte a casei de discuri a liderului Therion, care s-a implicat activ în creșterea lor. Mai mulți membri Therion au fost prezenți pe ultimul material Imperial Age, The Legacy of Atlantis, o operă metal. Deși aveau sunetul dat exagerat de tare, mi-au plăcut mult și m-am bucurat să îi văd. Au știut cum să antreneze publicul, cum să se prezinte și să atragă noi fani și s-a văzut că s-au bucurat să fie acolo. 

Iată ca a venit și momentul mult-așteptat, Therion. Va fi interesant de văzut cum vor putea sa prezinte Beloved Antichrist, un musical de-a dreptul, cu tot ce înseamnă, dar să reușească să aducă și melodiile mai vechi, pe care le știm și iubim.

Voi începe surprinzător cu finalul concertului, un bis care a activat publicul. The Rise of Sodom and Gomorrah a avut reacția cea mai mare a publicului. Un public de altfel înflăcărat după ce formația ne-a vorbit despre cât le place in București și de publicul din România, și cum concertul acesta a fost primul (sau singurul) din turneul lor care a fost sold out. Un pic de naționalism, Hai România, bine băieții, și toată lumea cântă, țipă și aplaudă. A fost un sfârșit puternic, impresionant, care ne aduce aminte de ce ne place Therion, de ce îi ascultam cândva. Cu adevărat impresionant. Pentru a 7-a oară în România, merită deplin o primire călduroasă și apreciere.

Dacă ne întoarcem la restul concertului, parcă a lăsat de dorit pe alocuri. Fiind și foarte cald in Quantic, multă lume tot ieșea pe terasă. Am auzit din destule părți că lumea se aștepta la mai mult. Voi atribui asta nostalgiei celor care au urmărit Therion de ani și ani, care se bucură să își recapete o bucată din trecut. Sigur, trecutul Therion este mare și important, dar nici noul material nu este mai prejos. Iar Therion dovedesc cine sunt, nu doar în studio, dar și live, unde au dat dovadă de tot ce ne așteptam de la ei, de operă și rock, instrumental și vocal, Antichrist și personaje. Și când ne-au promis operă rock, nu au promis degeaba. Symphonic metal-ul ne spune des de soprane si stil operatic, dar Therion chiar o fac. Alternezi între a aprecia opera și a da din cap pe riffuri. Dar nu e vorba doar de soprane, căci vocaliștii pot duce la fel de bine și note joase. Pentru și mai multă putere, au invitat-o și pe Elli Berlin,  solista celor de la Null Positiv. 

Pentru orice fan Therion, setlistul a fost o incursiune prin anii și albumele formației. Cum de The Rise of Sodom and Gomorrah  am zis deja, nici Lemuria sau Son of the Staves of Time nu puteau lipsi. Au reușit să îmbine melodiile vechi cu câteva alese foarte bine de pe noul album, precum Bring Her Home, Temple of New Jerusalem sau My Voyage Carries On.

Și așa a fost și Therion, un concert de văzut, de amintit. Un concert care, să sperăm, ne face curioși să aflăm mai multe despre noul lor album. Felicitări din nou Maximum Rock pentru organizare.