Târgu Jiu

Home, sweet home!

Pentru că mi-am petrecut  aici o bună parte din vacanță și pentru că e și orașul meu natal, am decis să scriu puțin despre Târgu Jiu și totodata să clarific niște lucruri, pentru că, pe lângă faptul că sunt muuuulți care nu știu nici măcar unde se află pe hartă, am fost foarte uimită când cineva, aflat în vizită în Târgu Jiu, m-a întrebat daca acest turn este Coloana infinitului.  Nu, nu este! Faimoasa Coloană a infinitului sau Coloana fără de sfârșit a lui Brâncuși este aceasta:

.                                         

Nu este chiar infinită, are aproape 30 de metri și nu cred ca autorul ei s-a suparat că a fost măsurată, așa cum ne lasă să înțelegem o reclamă care circulă de ceva timp pe micile ecrane. Pentru cei care nu știu, e vorba de o reclamă în care cea mai reprezentativa fotografie  a lui Constantin Brâncuși prinde viață și povestește despre munca și opera sa. Au existat multe polemici pe tema asta, nu știu cât de în regulă este, dar am apreciat faptul ca susține valoarea culturală și că… promovează ceva/pe cineva din orașul meu natal (na, oricine se umflă puțin în pene când se aude de bine de obârșia lui). Oricum, prinde bine, așa mai află și lumea cum arată Coloana sau cum arată Brâncuși, pentru că, de exemplu, într-un anumit an, unul dintre subiectele de admitere la Facultatea de Arhitectură a fost recunoașterea dintr-o fotografie a sculptorului și desenarea a 1-2 opere de-ale sale. Bineînțeles, nu puțini au fost cei care nu l-au recunoscut.

.                                                           

Revenind la Coloana Infinitului, ea se află pe aceeași axă cu Poarta sărutului și Masa tăcerii. Axa are o lungime totală de 1275 de metri și din pacate nu există vedere directă către toate monumentele  în timp ce o parcurgi pentru că pe ea mai e construită și o biserică.

.                               

Masa tăcerii, simbolizând masa la care participau combatanții înaintea unei bătalii sugerează si ideea de timp, avand în jurul ei 12 scaune, asemeni unui ceas, fiecare scaun având formă de clepsidră. Interesant este că e sculptată în calcar (deși nu știu cât a mai rămas din el).

.                      

Poarta sărutului, de fapt, arată ca un Arc de Triumf ce simbolizează triumful vieții asupra morții, în ciuda numelui ce provine de la simbolul sărutului (două semicercuri unite) prezent aici de 8 ori, simbol caracteristic lui Brâncuși.  Nu știu dacă din păcate sau din fericire, locul este un magnet pentru cupluri și mai ales pentru nunți… devenind o tradiție, sau mai degrabă un clișeu chiar oficializarea căsătoriilor acolo.

Una peste alta, cu riscul de a-mi suna vorbele ca ale unei bătrânele nostalgice, cu sau fără monumente, orășelul ăsta mi-e tare drag. E liniștit, curat și primitor. Pentru mine e… acasă.