Satul – sacrul și profanul perfect combinate
,,Veșnicia s-a născut la sat”. Sincer, ca umilă țărancă, nu cred că veșnicia s-a născut doar la sat. Veșnicia s-a născut în casa celor care cred în ea, că e la sat sau oraș, astea-s detalii. În ceea ce urmează am să-ti dau o listă cu posibilele dificultăți pe care le poți întâlni atunci când tu, tipa/tipul iubitor de Starbucks-ul din București, te alegi cu o cafea din ibricul din Cucamăcăi, deci mergi la sat.
- ,,De-a cui ești?”
Vei auzi întrebarea asta cel puțin de câte ori se poate. Secretul e să nu te enervezi, deoarece sigur bunicii tăi au o reputație bună în sat și ar fi păcat ca tu, nepoata/ nepotul favorit sau doar nepoata/ nepotul să i-o denigrezi. Zâmbește, ca și cum un stol de îngeri zboară pe deasupra ta și răspunde frumos, dacă știi porecla ( la sat lumea așa te știe, nu da numele bunicilor, mai mult ca sigur vor crede că ești înfiat/ă). Iar dacă nu știi porecla, nu răspunde, zâmbește și mergi, zâmbește și mergi.
- ,,Mănânci, da?”
Această întrebare nu are decât o singură variantă de răspuns-DA. Dacă răspunzi cu,,nu”ai jignit jumătate din neam. Oamenii de la sat pregătesc în fiecare zi multă mâncare, deoarece ei sunt oameni primitori și sunt gata oricând să dea o oală de mâncare unui musafir. Așadar, vorba aceea: ,,just eat”.
- ,,Mergi până la magazin, te rog?”
Capcană. Acesta e pretextul ideal pe care bunicii îl folosesc ca să vadă tot satul ce nepoată/ nepot minunat/ ă au ei.E clișeul perfect, ca planul lui Mihai Viteazu când a făcut prima Unire. Aaaa, dacă poți, ia-ți un tricou personalizat pe care să scrie că ești la facultatea de medicină(deși tu ești la arte-nu contează, ca în sat lumea nu dă doi bani pe artiști), că-ți iubești bunicii și satul lor. Sigur trebuie să găsești pe Internet tricouri cu,, Așa arată un nepot iubitor și student la medicină”. Îți țin pumnii!
- Garderoba
Cu toții ne punem hainele pe categorii de anotimpuri. Ei bine, dacă ai ghinionul să mergi la sat vara ( și în același timp norocul deoarece niciun peisaj nu se compară cu peisajele din sat vara), ia-ți hainele de la categoria,, iarnă”. Tot timpul. Sunt sigură că nu vrei să auzi: ,,La noi în sat e mai răcoare, o să-ti fie frig doar cu tricoul acela la astea 30 de grade”.
- Fii mulțumit cu ce ai.
Secretul veșniciei satului e că ei sunt mulțumiți cu ce au. Iar dacă nu sunt, tot sunt. Acesta este unicitate lumii satului și lecția pe care am învățat-o de la sătenii mei pentru ca acum, când am ajuns la oraș, să știu s-o pun în practică.
Dar ca să știi, ceea ce am scris mai sus, sunt doar niște crâmpee amuzante din viața de la sat. Lumea satului e ceva mai mult. Liniștea locului, farmecul peisajelor și lumea mereu primitoare sunt unice în sat. Isonu-l țin sătenii, e de neînțeles că uneori din cearta cu vecinul de peste gard ies seri petrecute pe banca de lângă nuc. Au acea întelepciune tipică și sigură, vorbe de duh. Sătenii se simt bine doar în satul lor, satul le e al doilea botez și nu-l poți schimba, de aceea, trebuie să le respecți regulile. E un păcat capital să perturbi liniștea pădurii, să blestemi codrul și animalele, să îngâni vorba lui Dumnezeu și a vecinului, respectul e cheia cu care și cele mai vechi uși din sat… se deschid. Viața la sat e acel sacru și profan, perfect combinate.
Material scris de Pădurean Roxana- iubitor de oameni întelepți cum numai în sat găsești. Ei sunt trecuți prin viață, deci sunt modești.
