Piata artistica
Cum functioneaza piata artistica
In septembrie 2008, artistul britanic Damien Hirst si-a vandut colectia de opere de arta la Sotheby's. Vanzarea ce a tinut doua zile, intitulata “Intotdeauna frumos in capul meu” si ce a constat doar in operele lui Hirst a ajuns la ametitoarea suma de 201 milioane de dolari, ajutandu-l sa ajunga unul dintre cei mai instariti artisti. (Averea lui neta este estimata azi la aproape 380 de milioane). Cum a reusit arta – si in mod special arta contemporana – sa devina atat de scumpa?
“Pentru numele lui Dumneze” al lui Damine Hirst a fost vanduta pentru 50 de milioane de lire
In noua lui carte, Arta Afacerii, Noah Horowitz, un istoric si profesor de arta l Institutul Sotherby de Arta, sustine ca totul s-a intamplat in ultimii 50 de ani si ca piata artistica a devenit un complex globalizat, o masina de bani pentru cei extrem de bine conectati. Asa cum zice Horowitz, povestea incepe in anii '50 cand muzeele, inundate de prosperitatea postbelica, au inceput sa creasca in dimnesiune si putere. Acestea cumparau toata arta veche, impingand preturile – si pe colectionari catre piata de arta moderna, unde preturile au crescut rapid, de asemenea. In acelasi timp, economia globala a devenit mai integrata si oamenii de afacere au devenit mai buni in formarea afacerilor complexe, internationale. Aceasta expertiza s-a intins si in lumea artistica. Rezultatul, sustine Horowitz, este o piata de arta ce nu difera de oricare alta piata internationala, fiind caracterizata de aranjamente si afaceri “in spatele scenei”, gandite sa maximizeze profitul.
De exemplu, investitorii din New York ar vedea o oportunitate in arta contemporana chineza. Ei formeaza un consortiu de investitii, care angajeaza un achizitor sa gaseasca opere de arta in China. Dupa ce colectia este alcatuita, investitorii lucreaza pentru a obtine promovarea lucrarilor de arta in muzee din toata lumea. Atunci, scrie Horowitz, colectia este vanduta din nou la case de licitatii, si, eventual, ajunge la alti colectionari. Toti jucatorii colaboreaza pentru a transforma opere necunoscute in bunuri de pret; si chiar si muzeele sunt prinse in proces, desi deseori in necunostinta de cauza.
Piata artistica depinde, pana la urma, de incredere, atat in ideea de arta dar si in motivele de baza ale institutiilor de arta din lume. Cu cat dealerii de arta se aseamana mai mult cu speculatori, galeriile muzeelor cu showroom-uri, cu atat este aceasta increde subminata.
Sursa: http://www.boston.com/bostonglobe/ideas/brainiac/2011/03/how_the_art_mar.html
Traducere: Cosmina Simona Mihalca
