Oamenii: cum funcționează și cum să relaționezi cu ei
Oamenii: cum funcționează și cum să relaționezi cu ei
Cezara Miclea
De când mă tot vânzolesc prin orășelul universitar în care frec menta cu spor, am testat și confirmat teorii despre natura umană și cum se manifestă aceasta. Blândă și corectă din fire, eu vă împărtășesc cinstit din ce am învățat. Iată:
1) Copiii se comportă și de dragul de a se bucura de copilărie, dar și pentru a-ți testa limitele. Dacă nu te impui la timp, este greșeala ta. Dacă te impui la timp, atunci felicitările mele, ai reușit să te faci respectat/admirat/temut de un pui de om.
2) Adulții își doresc să își atingă propriile interese, să trăiască în armonie, dar, între acestea, ei își și testează reciproc reacțiile. Reacțiile naturale ale oamenilor se descoperă prin interacțiunile sociale, fie direct, adică prin dialog deschis, fie indirect, adică prin observația acestora, a reacțiilor. Impune-te subtil, și adulții nu se vor prinde, sau nu vor să se prindă. Impune-te asertiv, și ei îți vor cunoaște limitele. Ideal ar fi să-ți faci cunoscute limitele din timp, prin reacții atent manifestate, pentru evitarea conflictelor inutile și gesturilor gratuite.
3) Copiii și adulții au un lucru în comun: sunt receptivi la umor. Dacă observă că râzi în timp ce le faci observație, sau impui limite în mod delicat, zâmbind, copiii au impresia că nu te impui îndeajuns. Prin urmare, nu le dai motive suficient de puternice cât să te faci respectat, iar ei apelează la minciună, spunând că nu se va mai repeta greșeala. Adulții vor apela și ei la minciună, și vor încerca să se scuze prin umor și motive absurde. Personal, eu nu am răbdare cu minciuna. De obicei, eu conduc discuția până când mi se dă dreptate, și nu pentru a vedea cât de departe merge adultul cu minciuna, cum motivează unele persoane. Însă, ca orice om, sunt constrânsă de factori exteriori să mențin o armonie aparentă, și mai permit oamenilor să mă calce un pic pe coadă uneori.
4) Nu trata oamenii ca pe un automat de dulciuri. Nu pretinde că tu “investești” timp, energie, sentimente în aceștia numai în așteptarea unei recompense căreia i-ai impus tu un termen limită imaginar. Oamenii nu sunt planurile de afaceri din viața ta. Ei au propriile lor personalități, caractere, reacții, și poate chiar și propria lor viață. Nu sunt obligați să raporteze absolut tuturor apropiaților evenimentele recente din viața lor, din motive pe care nici chiar eu nu le cunosc. Poate nu consideră că au nevoie de părerea și perspectiva ta. Moment în care ai de învățat o lecție, și anume să nu o iei personal. Cu excepții, desigur.
5) Dacă nu ești sigur de firea omului, cască urechile și la ce lasă în urmă acesta. De cine este admirat, lăudat, bârfit.
6) Folosește-te de proiecția ta exterioară, de impresiile pe care le lași, și joacă-te cu aparențele tale, însă nu abuza de ele. Cum a remarcat și Horațiu Mălăele:
“Nu îți crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreținut,și ușor de depistat”
