O seara de neuitat – concert Al Bano alaturi de Alexander Symphony Orchestra!

 O seara de neuitat – concert Al Bano alături de Alexander Symphony Orchestra!

Miercuri, pe 7 mai 2014, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, artistul cunoscut si apreciat pentru calitatile vocale inconfundabile, Albano Carrisi a revenit în cadrul unui nou concert de exceptie susţinut aproape trei ore, alături de Alexander Symphony Orchestra, formati din 90 de instrumentisti.

La ora 20:00, cand luminile s-au stins, în sala plină de spectatori nerăbdători, pe ecranele laterale scenei a fost proiectat un scurt film cu povestea micului Al Bano, descoperind, astfel, primii ani din viata ale artistului născut în sudul Italiei.

In aplauzele întregii sali, Al Bano a păşit pe scenă, sub acordurile orchestrei şi ale band-ului său,.  imbrăcat într-un costum negru, o camasa neagra şi cu o eşarfă albă, începandu-si concertul cu piesa “Nel Sole”. La finalul acestui cantec a salutat publicul, declarandu-se încântat să revină la Bucureşti.

Bine dispus, artistul a glumit cu fotografii aflaţi din faţa scenei, bucurandu-se că nu era nevoie de traducător, cei prezenţi înţelegând limba italiană.

Cu o introducere pe marginea fiecarui cantec, fie istoria din spatele melodiei, fie detalii legate de autorii acesteia sau sentimentele pe care aceasta i le trezeşte piesa, artistul a acordat fiecărei compoziţii câteva minute, respectandu-si publicul, dar mai ales muzica.

Concertul a continuat  discret cu “Angeli”, o piesă despre care Al Bano a spus că se referă la îngerii dintre noi, aducand cu sine primele aplauze intense din partea spectatorilor care au trăit din plin momentul.

În aplauzele publicului, Al Bano a vorbit despre nenumăratele piedici care au apărut în istoria Italiei, ţară afectată în prezent de efectele dramatice ale crizei economice, despre istoria ei tumultoasă, despre momentele de glorie, dar şi despre perioada dificilă prin care trece aceasta, insă, dincolo de toate, prin muzica a propulsat necontenit cultura italiană, declarând că, în ciuda tuturor momentelor dificile din istoria ţării sale, muzica a fost mereu fantastică, iar de fiecare dată când se gândeşte la marii compozitori italieni îi mulţumeşte lui Dumnezeu că s-a născut pe acele locuri.

Ca o dovadă în acest sens, piesa „Mattiono”, scrisă de renumitul compozitor italian Ruggero Leoncavallo.

Cum publicul i-a oferit în nenumărate rânduri flori şi daruri, Al Bano şi-a exprimat recunoştinţa, mulţumind în limba română de fiecare dată, la un moment dat glumind că incepand de a doua zi îşi va deschide o afacere cu flori în Bucureşti.

Al Bano a interpretat începutul incredibilei piese „L’italiano”, a legendarului Toto Cutugno, cântec pe care îl consideră un fel de imn al Italiei, piesă compusă iniţial pentru Adriano Celentano, care a refuzat cântecul devenit mult mai celebru decât imnul oficial al Italiei.

Au urmat piesele „13 storia d’oggi” şi „Amanda e’ libera”, un cântec trist, profund, aplaudat de public.

Pe scenă a urcat un tânăr român, Alex, adus pe scenă de mama lui, de aproximativ şase ani, despre care Al Bano a declarat că îi aminteşte de sine, numindu-l “micutul si noul Bocelli”, intrebandu-l dacă vrea să cânte cu el “Ci sara”. Vizibil emoţionat, Alex a uluit audienţa, cantand ireproşabil.

Cei doi au cântat împreună piesa „Ci sara'” şi, in finalul concertului, imnul României, în aplauzele furtunoase ale celor prezenţi, cărora Al Bano le-a declarat, în limba română, „Vă iubesc”!

Comunicand cu publicul pe tot parcursul serii, Al Bano a continuat cu „Nostalgia canaglia”, piesă compusă după ce sosise la Milano, redand celor prezenţi povestea acestui cântec, despre dificultatea perioadei în care s-a mutat pentru a-şi urma visul.

A continuât itinerariul muzical cu piesa “Tu per sempre” de pe albumul “Amara e bella”.

Îndrăgitul interpret a continuat spectacolul cu „E’ la mia vita”, cântecul cu care a revenit după despărţirea de Romina, o piesă profundă, care a impresionat publicul.

“Mama sa este Romina, iar tatăl său este Al Bano“ şi-a prezentat un invitat special, pe fiul său cel mare, Yari, ce “s-a îndrăgostit de Bucureşti” care a interpretat o piesă, acompaniindu-se si la chitara.

“Muzica este una dintre cele mai frumoase terapii create de fiinţa umană“, a declarat Al Bano, delectand publicul cu piesele atat de cunoscute: “Sempre sempre”, “Il mio concerto”, “Ave Maria”, “Amanda e’ libera”, dar şi fragmente din “L’italiano” al lui Toto Cutugno sau “Nabucco” a lui Giuseppe Verdi, iar admiratorii săi l-au recompensat cu aplauze intense şi declaraţii de dragoste în italiană.

Piesa „Sempre sempre”, cunoscută şi îndrăgită în toată lumea, a fost urmată de „Il mio concerto”, la finalul căreia a lăudat membrii Alexander Simphony Orchestra, declarându-se „onorat să cânt cu ei”.

„Materialismul te ucide, iar eu sunt pentru spiritualitate”, a declarat profundul artist, adăugând că a găsit această spiritualitate în muzică şi în creştinism, interpretând divin, în limba latină, „Ave Maria”.

„Vesti la giubba”, o arie din opera „Pagliacci”, scrisă de Ruggero Leoncavallo şi interpretată minunat de Al Bano, a impresionat puternic publicul de la Sala Palatului.

Împreună cu membrii Alexander Simphony Orchestra, Al Bano a interpretat aria „Va pensiero”, din opera „Nabucco”, de Verdi, emoţionându-i pe cei prezenţi.

Artistul a povestit istoria cântecului „Liberta”, o altă piesă celebră a sa, scrisă în 1987, în timpul unei vizite la Berlin, după ce văzuse locuitorii din cele două părţi ale ale acestuia, un cântec plin de speranţă, care vorbeşte de suferinţele celor care sunt privaţi de libertate şi de preţul plătit pentru obţinerea acesteia.

Pe ritmuri cunoscutei piese “Sharazan”, Al Bano împreună cu un cor format din trei soliste, substituind inegalabila voce a Rominei Power, fosta parteneră de scenă şi de viaţă a lui Al Bano, artistul a coborât apoi în sală şi interpretat piesa împreună cu persoane din public, surprinzandu-si fanii, dirijandu-i ca pe un adevărat cor.

Plimbându-se printre rânduri a invitat mai multe doamne şi domnişoare  în “micuţa piaţă italiană” amplasată, între timp, pe scenă, aşezându-le la trei mese, unde au fost servite cu vin oferit de Domeniile Sâmbureşti chiar de către artist, care a închinat în cinstea publicului. Entuziasmul publicului, a fost răsplătit cu celebra piesă „Santa Lucia”, cunoscută îndeosebi în interpretarea tenorului Luciano Pavarotti, urmată de „Azzurro”, cântec scris şi făcut celebru de Adriano Celentano, şi de „O sole mio”, un alt cântec napolitan cunoscut în lumea întreagă şi interpretat magistral de Luciano Pavarotti.

Piesele „Funiculi, funicula” şi „Volare”, unele dintre cele mai cunoscute din muzica italiană, emblematice pentru peninsulă, au putut fi auzite si ele.

Artistul i-a urat succes la Eurovision Paulei Seling, de care-l leaga impresii placute, alături de care a concertat la precedentul său concert în aceeaşi locaţie, şi a continuat cântând “We’ll Live It All Again”, piesă cu care, alături de Romina, participase la ediţia din 1976 a competiţiei.

Din programul concertului din Capitală nu putea lipsi “Felicita”, o piesă de referintă pentru artistul cu o  carieră de cinci decenii, una dintre piesele de care este legat succesul artistic al lui Al Bano.

La final, Al Bano şi-a prezentat colegii de trupă, a mulţumit orchestrei Alexander Symphony că i-a fost alături şi l-a rechemat pe scenă pe Alex. Alături de tânărul solist şi orchestră Al Bano a interpretat imnul naţional al României, „Deşteaptă-te, române” , spre bucuria şi totodată surpriza publicului.

Concertul s-a încheiat pe ritmurile “Felicita”, cu Al Bano făcând zece flotări pe scenă, dând autografe şi mulţumindu-le fanilor pentru prezenţă.

Inca o data Al Bano a demonstrat că talentul, pasiunea şi dragostea pentru muzică sunt sursele tinereţii sale parcă eterne. La 70 de ani, artistul a oferit un spectacol extraordinar, de la vocea sa absolut impecabilă la programul ales si dedicat lui Ceaikovski, a carei si aniversara era.

Al Bano a dăruit si transmis publicului clipe de neuitat prin sensibilitate, emoţie, comunicare, vitalitate, armonie, profesionalism şi, mai presus de toate, a împărţit cu ei bucuria şi frumuseţea muzicii, dovedind inca o data ca profesionalismul si talentul nu au frontiere si nici limite de varsta.

 

   Un adevărat regal pentru iubitorii muzicii italiene!

 

Irina Lucia Mihalca