Lucrările Aurorei Kiraly m-au fascinat de la prima vedere

Am fost la vernisajul Aurorei Kiraly, o expoziție a unui jurnal fotografic, şi nu numai. Nu mai auzisem de artistă, dar, lucrările sale m-au fascinat de la prima vedere.
Aurora Kiraly, un artist şi curator, a absolvit Universitatea Națională de Arte București în 1994 şi din 2007 predă la Departamentul Fotografie și Imagine Dinamică al Universității Naționale de Artă din București.

Sunt foarte încântată că am aflat de această expoziție, deoarece nu numai că mi-a trezit simțurile pentru artă, fotografie şi frumos, dar am descoperit cu ocazia aceasta şi o galerie de artă minunată din București, cea a Ancăi Poterașu, locul unde s-a ținut expoziția. Aceasta se află în București, pe Strada Plantelor, nr.58 şi, cu siguranță am mai trecut pe acolo în plimbările făcute de mine prin București, dar fără să știu de povestea din interior.

Am aflat că aceasta găzduiește artă contemporană şi o promovează prin multiplele sale ipostaze precum desene, poze, instalații, încă din luna mai a anului 2011. Artiști români precum Matei Bejenaru, Irina Botea, producătoare de film, Nicu Ilfoveanu, i-au trecut pragul acestei galerii, dar şi mulți alții.

Deși de dimensiuni mai mici, galeria are un farmec aparte. Cred că punctul forte al acesteia este curtea interioară. Aceasta găzduiește un han din lemn, din secolul al XIX-lea şi încă o clădire lipită, care, am înţeles că este şi locuința artistei. Un loc plin de verdeață, pomi şi o mică prelată sub care te poţi adăposti la umbra să savurezi o limonadă, sau, un loc unde te poţi adăposti de ploaie, așa cum am prins eu.

Revenind la expoziția Aurorei Kiraly, aceasta s-a desfășurat în ambele Săli ale galeriei, aflate la etaj. În prima sală de pe stânga se aflau câteva imagini gravate pe sticlă, o tehnică de inscripționare care mie mi se pare extrem de delicată. Imaginile mi s-au părut foarte clare şi fine, fiind așezate pe un suport făcut din carton. De asemenea, in aceeași sală se regăseau şi niște fotografii care aveau lipite deasupra tot carton. Deși pare un material destul de „neartistic”, îndoiturile tangibile ale sale mi s-au părut chiar interesante.

În a doua sală, se află jurnalul fotografic alb- negru. Fotografiile, de dimensiuni diferite, sunt așezate toate pe un singur perete şi se află  într-o compoziție perfect echilibrată din punctul meu de vedere. În centru, se află cea mai mare fotografie, în care se zărește artista, fotografiată din profil, iar în jurul său gravitează restul imaginilor cu diverse obiecte de la un pahar de vin puțin in ceaţă, un avion, până la un un geamantan deschis. Cred că faptul că a pus accent pe compoziție, calitatea fotografiilor, modul lor de așezare pe perete şi proporțiile imaginilor, toate acestea au transformat niște „simple” lucruri într-un obiect de artă. Faptul că acele lucruri fac parte din viața artistei, dă o notă de originalitate şi subiectivitate expoziției.

Pe lângă peretele plin cu jurnalul artistei, în aceeași sală se mai află şi niște colaje realizate din cuvinte preluate din media internațională, franceză şi engleză, dar şi națională. Mi-au plăcut aici atât micile accente de culoare cât şi modul în care erau dispuse textele, în patru cuburi de dimensiuni diferite, cam în aceeași manieră ca şi fotografiile.

Cred că, de fapt, printre toate imaginile alternante, fotografiile alb- negru şi colajele stratificate, se află viața Aurorei Kiraly, toate lucrurile care înseamnă ceva pentru ea.

Îmi place nu numai că este un curator, manager cultural, dar şi că prin inițiativele sale, aceasta apropie tineri cu aceleași valori si ambiții. Am remarcat la expoziție neașteptat de mulți tineri pasionați de artă, studenți veniți din pură curiozitate pentru artă şi frumos.

Pentru mine a reprezentat o adevărată încăntare să vizitez această expoziţie!

Articol scris de Alina Macarie

Sursă foto: Alina Macarie