Jurnal de călătorie: Pagina 1. Sighișoara

Cuvinte-cheie: Sighișoara, oraș-cetate, România, promovare, imagine

Abstract: Jurnal de călătorie este un articol care are ca scop principal promovarea României într-o manieră inedită. Călătoria cu trenul în jurul țării, a autorului rândurilor următoare, însumează experiențe și locuri importante, redate ca imbold spre a reveni la valorile autentice autohtone. Totul este trecut prin filtrul personal al autorului.

Sighișoara sau orașul care m-a făcut să revin la ideea mea că bunătatea face oamenii să nu își piardă și ultimul gram de umanitate. Cine ar mai fi crezut într-o Românie a secolului XI, în care simpla prezență a unui necunoscut face bine, este asemuită cu o sărbătoare?! Bunica Anișoara este omul care m-a primit cu brațele deschise după ce am pierdut trenul de plecare din orașul Turnului cu ceas.

Am învățat de la bătrână să iubesc toți oamenii, să îi fac să se simtă importanți și să merg în viață cu fruntea sus. Mai mult decât atât, acum pot spune că Dumnezeu a adus gramul de noroc spre a evita petrecerea celei de-a treia nopți a Festivalului Medieval de la Sighișoara, sub cerul liber.

Aici am cunoscut-o și pe Anca, o femeie puternică care a învățat la 37 de ani că în viață trebuie să fii tu pe primul loc și nu persoana de langă tine; sigur, cu anumite limite. Trecând peste toate acestea, pe Anca o voi întâlni la mine, la Timișoara și pe bunica Anișoara mâine, la telefon; atunci când voi ajunge în altă destinație.

Am început primul meu drum care mă face să iau loc, suspendat, în fața liceului Joseph Haltrich, liceu cu predare în limba germană. Dincolo de influențele vestice, aici, se mai resimte spiritul vechi al oamenilor ce speră și cred într-o Românie pe care toți o vor purta în suflet mult timp o dată după ce poposesc aici.

Am urcat dealurile ce învăluiesc orașul, pentru a cuprinde vizual o mână de arhitecturi, unde muzica evului mediu face casă bună cu turiștii care pășesc firav, dar continuu pe urcușul de piatră cubică. Rând pe rând, chinezi, francezi, nemți, ucrainieni, maghiari, englezi etc. Ajung la Mânăstirea din Dealul de sus – monument în stil gotic, a cărui construcție a început în anul 1345, având la baza o capelă din anul 1200. Bineînțeles, construcția a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului.

În liniștea dimineții m-am oprit pentru a lua lecția de yoga a zilei despre calitățile centrilor energetici, modalități de realizare a sinelui. Astfel, am stat în picioare, drept și am ținut interiorul palmei în sus, nemișcat, cu ochii închiși.  La scurt timp am simțit un impuls care m-a făcut cu ajutorul doamnei care a promovat mediatația Sahaja, punctele unde trebuie să lucrez pentru ca sinele și propria persoana să trăim în armonie. Cele mai importante puncte pot fi identificate potrivit liniei coloanei vertebrale, după cum se poate vedea în imaginea de mai jos.

Exercițiile Sahaja sunt gratuite și membrii acestei comunității sunt prezenți în Romania de peste 20 de ani. Inițiatorul acestei arte a sinelui este profetul Shri Mataji.

Tot în domeniul artei m-am oprit pentru a încerca să deslușesc tainele luptelor cu spada, iataganul, lancea sau toporul, precum și importanța apărării într-o luptă, cu ajutorul scutului.Tărziu în noapte, oamenii nu au părăsit oamenii care exemplifică cu aceeași putere și forța a cuvintelor cum s-au luptat odată cavalerii sighișoreni, de diferite origini.

Râul Târnava își are locul bine-definit în conturarea imaginii de ansamblu a orașului. Apa desparte orașul medieval de zona occidentalizată. Podul ce vine dinspre biserică le oferă trecătorilor țansa de a lăsa pentru un moment gândurile cotidiane, pentru a ajunge în lumea teatrului, cea a paladinilor care trebuie să învețe a deveni cavaleri, se pot întâlni domnițele cu părul de aur și evident, o doză uriașă de Kurtosh colcs și suveniruri.

Nu puteam pleca de la orașul-cetate, fără a aminti de Tunurile care sunt un martor a tot ce se întâmplă.

La intrare se poate admira de pe balconul suspendat, Turnul cu ceas.

Un singur turn mai este locuit, Turnul Frânghierilor, cel din Dealul de Sus.

Pot spune ca m-am despărțit cu greu de îmbrățișărileși sărutările bunicii Anișoara, a soțului dumneaei și ale Ancăi. Cu toate acestea, călătorului îi stă bine cu drumul și acum sunt în tren din nou. Încă o dată s-a dovedit că omul sfințește locul, oriunde ar fi. Așa a fost și aici, la Sighișoara.

Am fost la Sighișoara: 30-31 iulie 2017.

Autor si sursa foto: Argint Dragoș