Interviu cu Ligia Niculae – redactorul-şef al revistei Art Out

Interviu realizat de Diana Giura, Vlad Toma, Anca Stoica şi Laura Mihalca

Ligia Niculae este una dintre cele mai complete şi polivalente persoane pe care le-am întâlnit. A terminat trei facultăţi diferite, toate în acelaşi timp, este doctorand, redactor-şef în cadrul revistei, munceşte, susține cursuri particulare, iar ocazional predă istorie la clasele 5-8. Este serioasă şi totodată amuzantă, cu un program încărcat însă mereu cu chef de viaţă şi timp pentru oamenii din jurul ei, este organizată şi creativă, este foarte bine pregătită în foarte multe domenii şi totodata modestă, cu alte cuvinte, este Ligia. Mai multe despre ea veţi afla din interviul pe care echipa Art Out l-a realizat împreuna cu aceasta.

12495107_1167170309960081_3916387809448758139_n

Povestește-ne despre experiența ta în Art Out. Cum a început și în ce a constat?

Relația mea cu Art Out a început acum trei ani, la vernisajul artistului  Voicu Dragomir. Cu câteva luni înainte îi dădusem add pe Facebook Laurei (n.r. Laura Lucia Mihalca) după ce fusesem cu Mihai Moldoveanu – fostul meu coleg de liceu și fost redactor adjunct al revistei- la o cafea unde discutasem despre proiectele noastre. Am discutat despre cum Art Out l-a transformat pe Mihai prin descoperirea pasiunii pentru scrierea (destul de) tehnică, el fiind un avid pasionat al ficțiunii încă din perioada liceului. Așa că la vernisajul lui Voicu Dragomir am văzut-o pe Laura și m-am dus la ea cu un simplu: „Tu ești Laura!? Sunt fostă colegă de liceu cu Mihai!”. După ceva timp ne-am re-întâlnit la un alt vernisaj unde am discutat mai mult, așa că după alte câteva luni am ajuns să scriu primul meu articol în Art Out despre muzee (iulie 2014). A fost o șansă pe care Laura mi-a oferit-o, începând astfel colaborarea noastră. Am continuat după ceva vreme cu un articol despre Polymer, fosta fabrică de plastice transformată în spațiu-rezidență pentru artiști, pentru ca din noiembrie 2014 să fiu redactor permanent al revistei. Treptat am evoluat până la poziția de redactor șef al revistei.

Ca să răspund la întrebare, experiența mea în Art Out a început ca o evadare din cotidian. Am văzut în Art Out posibilitatea de exprimare (prin scris) într-un mediu care m-a atras de mică – arta și cultura.

Cum ai integrat experiența în parcursul tău personal și profesional?

Tind să cred că am devenit mai îngăduitoare cu oamenii. Am învățat să ascult mai mult și să nu trag concluziile imediat.

Care crezi că sunt caracteristicile unui voluntar de succes?

Un voluntar de succes este o persoană de succes, iar o persoană de succes este caracterizată de cele mai multe ori de seriozitate, interes, lipsa fricii, de  dorință de afirmare și de cunoaștere. Aș putea spune că pentru a fi voluntar trebuie să înțelegi bazele colaborării și lucrul în echipă. Restul vine de la sine.

14370332_1296067930403651_4956828191312203801_n

Şedinţă redacţie – Septembrie 2016

De ce devii un voluntar?

Devii voluntar pentru că vrei altceva; vrei un mediu liber unde te poți exprima. Alegi să devii voluntar într-o organizație care este în concordanță cu interesele tale. Ce mă bucură este faptul că văd foarte mulți tineri care se îndreaptă spre voluntariat.

Ce așteptări are un voluntar de la activitatea pe care o întreprinde?

Aceasta este o întrebare la care nu știu ce să răspund. Cred că fiecare voluntar are așteptări diferite. Ce cred că unește fiecare voluntar este dorința de a fi parte dintr-o comunitate de voluntari.

Care este proiectul/articolul tău de suflet?

În Art Out am lucrat la multe proiecte, dar trebuie să recunosc că proiectul meu de suflet este primul număr coordonat de mine, anume Art and Politics din februarie 2015. Am colaborat cu oameni minunați și cred că a ieșit un număr de referință pentru revistă.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta din întreaga perioada de voluntariat?

Nu cred că este o amintire, ci evenimente care mi-au plăcut și îmi plac. Recunosc că îmi plac întâlnirile cu echipa.

1379613_690816274262156_1182236363_n

Conferinţă în Tallinn

Ce e mai rău, să eșuezi sau nu să nu încerci?

Clar, să nu încerci! Dacă nu eșuezi nu poți evolua, dar a eșua înseamnă că ai încercat ceva (un proiect, un plan) care, din nefericire, nu a avut un rezultat pozitiv. Aș vrea ca noi, românii, să înțelegem faptul că a eșua nu înseamnă că nu o să ai succes vreodată, ci că trebuie să încerci tot timpul pentru a putea ajunge, într-un final, la obiectivul tău.

Care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci și încă nu l-ai făcut? Ce te oprește?

Sunt multe lucruri pe care vreau să le fac și pe care nu le-am făcut (încă) din diferite motive. Din liceu vreau să fac un curs de croitorie și tot din liceu vreau să repar mașina de cusut a mamei, o mașină cu un nume pe care nu îl pot pronunța, mașina fiind din perioada sovietică, grea și urâtă, pe care … culmea … eu am stricat-o când încercam să îmi scurtez o pereche de pantaloni. De oprit nu mă oprește ceva; probabil o să fac acest curs în viitor. Poate când o să ies la pensie :))

Cum ai caracteriza echipa Art Out?

Pot spune că echipa este una dinamică. Mai pot spune că este un mix foarte reușit de persoane cu viziuni diferite.

12322683_10205855704295039_7150591177990249481_o

Gala Art Out 2016

Cum erai ca persoană înainte să intri în Art Out și cum ai evoluat de atunci?

Așa cum am menționat si mai sus, tind să cred că am devenit mai îngăduitoare cu oamenii. Sunt la fel de exigentă, poate chiar mai exigentă dar mai îngăduitoare.  Ce am mai învățat este să nu judec și să nu pun etichete oamenilor.

Dacă ţi s-ar ivi oportunitatea de a transmite un mesaj unei mase de oameni, care ar fi acel mesaj?

Mesajul transmis ar fi unul simplu: să nu se lase influențați și să analizeze de multe ori înainte de a lua o decizie.

Ce ai face dacă nu ți-ar fi frică de nimic?

Probabil aș pleca pe jos până la Marele Zid Chinezesc. Aș spera doar să nu ajung în situația celor patru români care au plecat în 1910 să străbată 100.000 de km pe jos.

Ești profesor de istorie şi totodată te pregătești să devii doctor în informații. De când și de unde ai această atracție de a fi profesor și a-i învăța pe alții?

De aproape un an de zile nu am mai intrat într-o sală de curs din postura de profesor de istorie, dar da, am o atracție pentru predat. Nu cred că aș putea spune de unde a apărut această atracție, dar ce este cert este faptul că îmi place foarte mult să predau. Recunosc că sunt un profesor foarte exigent și că am cerut tot timpul elevilor să gândească și nu să memoreze cuvânt cu cuvânt lecția predată. Normal, mi s-a pus eticheta de profesor rău.

Tot timpul am crezut că meseria de profesor te menține ancorat în realitate și de ce nu … tânăr în spirit.

11053648_913928172005931_3164984002635755899_n

Gala Art Out 2015

Cum ai folosit experiențele din cadrul Art Out în demersul tău educațional și profesional, referindu-mă la studiile doctorale pe care la urmezi?

Experiențele din cadrul Art Out m-au ajutat să înțeleg mai bine oamenii și cred ca acum vreau să văd elevi și adolescenți interesați de un anumit domeniu, să îi pasioneze ceva, așa cum văd la voluntarii adolescenți din cadrul Art Out. Cât despre doctorat, nu pot spune că experiențele mă ajută într-un anumit fel și aceasta pentru că tema cercetării este total diferită de domeniul de interes al Art Out.

Știu că ești interesată de normalitatea socială. Poți să dezvolți puțin? De unde și de ce această pasiune?

Mă interesează în special cum se comportă oamenii în anumite situații. Deși poate suna ciudat, îmi place să urmăresc comportamentul oamenilor. Încerc să merg destul de des cu mijloacele de transport în comun, mai ales cu metroul, și să studiez mimica oamenilor. Sunt oameni care sunt îngreunați de probleme și se vede asta pe fața lor. Sunt oameni care aleargă pe scările rulante și eu tot nu înțeleg de ce. Altele înjură la prima oră persoane pe care nu le-au văzut până atunci și oferă o înjurătură în loc de un zâmbet pentru că le-au tăiat calea de parcă nu ar fi fost un om, ci o pisică neagră. Mai sunt și persoanele care emană fericire și sunt toate un zâmbet. Cu alte cuvinte mă interesează comportamentul și faptul că fiecare definește normalitatea prin ale sale filtre.  Pe cineva poate îl/o enervează când lumea întârzie pentru că îi sugerează faptul că persoana respectivă nu se poate ține de cuvânt, pe când altă persoană nu este deranjată de așteptare. Poate o pentru o persoană este normal să mănânce zilnic doar legume crude pentru că legumele crude sunt cele mai sănătoase, pe când pentru alta este normal să mănânce carne și grăsime. Și apoi, ce este normalitatea?

614916_858303634235052_5680219890706324708_o

Petrecerea de Crăciun 2015

Dacă ţi s-ar da oportunitatea să organizezi un festival, despre ce ar fi?

Nu sunt omul care să meargă la astfel de evenimente, deci nu as organiza un festival. În schimb aș organiza cu mare drag un târg sau o conferință academică.

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »