Insomnium la București – recenzie

Pentru că în ultimele luni Quantic Pub a devenit ca un fel de casă pentru mine, am decis să trec pe acolo și în seara de 22 martie pentru un eveniment pe care îl așteptam de ceva vreme. O minunată seară de joi, teoretic o joi de primăvară, practic una cu multă zăpadă și viscol.

Am ajuns acolo cu jumătate de oră înainte de începerea concertului, datorită greutății cu care se circula, dar cu suficient timp la îndemână să trec și pe la garderobă și să mă și plasez. De obicei, dacă ajungi cu destul timp înainte de show, sunt șanse mari să nu stai la intrare. De data asta m-am lovit de o coadă care se termina fix la ușă și care, dacă nu era frig afară, probabil continua până pe terasă. Din fericire, lucrurile au început să se miște și nu am alocat decât vreo 5-10 minute așteptatului. Problema nu era coada în sine ci faptul că exista un trafic prin coada respectivă, de la bar la mese și invers, ceea ce crează un oarecare disconfort pentru oameni. După ce am reușit să intru, am mers la garderobă unde, surpriză, altă coadă. Din fericire și aici s-au mișcat oamenii repede și nu a trebuit să ne scriem memoriile. Totuși, în timpul petrecut în așteptare am realizat cât de mulți oameni erau prezenți. Ceea ce ar fi a doua oară, după Therion, când vedeam Quanticul atât de plin. Totusi, știam că Insomnium au mulți fani la noi.

Concertul a început cu formația suedeză ”Tribulation” pe care o știam vag, dar care cred că a lăsat o impresie bună, datorită atmosferei psihedelice create. Nu știu dacă pot spune că a fost un show cu energie, dar a fost cu siguranță ceva interesant. De la bețișoarele parfumate din colțurile scenei până la costume, stil de mișcare, lumini, totul a avut o aură ”mistică”. Deși ultimul material al formației s-a concentrat mai mult pe parte de Heavy metal/Gothic rock, încă se resimt influențele de black metal. Ca atare, concertul avut și părți heavy/agressive dar și momente mai soft și mai melodice. Un lucru pe care l-am remarcat pe la jumătatea concertului a fost calitatea sunetului, care a cunoscut o îmbunătățire considerabilă în ultima perioadă. Dacă nu m-a înșelat privirea, cred că e vorba de niște boxe noi (which were much needed), dar e clar o schimbare și din parte de tehnică/de butoane. Am auzit bine și din fața scenei, și din spatele clubului, vocea a fost clară, solo-urile de chitară (care au fost puțin wow) s-au auzit foarte bine.

După o pauză de aproximativ 30 de minute, au urcat pe scenă finlandezii de la ”Insomnium”, cei pe care i-am așteptat toți cu sufletul la gură. Alții de la începutul serii, eu de când s-a anunțat concertul. Când spui Melodic Death Metal și Finlanda, primul gând al multora ar fi Children Of Bodom, care sunt un fel de pioneri ai genului. Deși Insomnium sunt focalizați pe același gen, stilul lor e mult mai melodic și mai încărcat emoțional, ceea ce pentru mine crează dificultăți în a-i poziționa chiar în sfera de Melodic Death. Băieții au venit pe scenă cu foarte multă energie, fiind mereu în alt loc pe scenă. Ville și Markus, chitariștii formației au schimbat locurile, au cântat unul lângă altul și au oferit și momente amuzante. Tot concertul au fost numai zâmbete și energie. Surpriza serii a fost faptul că albumul Winter’s Gate a fost cântat în întregime și în ordine, alături de piese foarte cunoscute precum While she Sleeps sau Through the Shadows dar și piese de pe albumele mai vechi. Am fost la multe concerte de promovare de album, dar niciodată nu am auzit unul cântat complet și în ordine. Au cântat mult, au cântat bine și au comunicat foarte bine cu publicul. Sunetul a fost foarte bun, cu o mică excepție pe partea de clean vocals a lui Ville, care s-a auzit cam încet. După concert, băieții au venit la bar, au stat de vorbă cu fanii, au dat autografe și au făcut fotografii, lucru pe care îl apreciez de fiecare dată deoarece cred că are un impact puternic în relația dintre trupă și fani pe termen lung.

Un lucru pe care nu l-am înțeles la unele concerte din Quantic este necesitatea de a cumpăra jetoane, în condițiile în care clubul este prevăzut un un bar normal cu logistică de încasare. La jetoane era o singură persoană iar coada era cam cât cea de la garderobă și intrare, la un loc. Personal, n-am avut răbdare să aștept, dar am prins frânturi de nemulțumiri legate de aspectul ăsta. Zona de merchendise avea și ea coada ei, dar mai decentă. Standul avea o ofertă destul de diversificată de la ambele trupe, care cred că a prins bine, mai ales pentru cei care veniseră fără căciulă la club.

Un alt aspect legat de concertele din Quantic pe care încă nu l-am descifrat, este prezența categoriei de Golden Circle. Quantic e un club mai mare decât majoritatea din București, dar nu suficient cât să impună două categorii de bilete. Persoanele care vor să muște din scenă sau care vor să fie mai aproape de formație sau care cred că aud prea bine, vor veni devreme și își vor face loc până în față oricum. Gardul care delimitează categoriile e incomod în sine iar traficul care se crează între cele două zone e, la fel, agasant.

În concluzie, concertul a transformat o seară normală de joi în ceva memorabil. Mulțumim Insomnium! Congrats to Metalhead for another great show!
Adelina Sahlean & Volmer Mihai