Fondator Bionic City: „În timp ce omenirea construiește să dureze, natura construiește să evolueze”

Melissa Sterry, fondatorul Bionic City, una dintre cele mai importante companii din Marea Britanie care explorează potențialul naturii în construcția orașelor din viitor, consideră că arhitecții trebuie să lucreze alături de cercetători și practicieni din diferite domenii pentru a realiza proiecte de impact pentru noile generații, ținând cont de impactul naturii în viața cetățenilor.

Cunoscută drept o autoritate mondială de conducere în domeniul științei și tehnologiei, Melissa Sterry va fi speaker în cadrul celei de-a IV-a ediții a evenimentului Architecture Conference&Expo ce va avea loc în 6 octombrie, la Cinema Florin Piersic din Cluj-Napoca. În cadrul Architecture Conference&Expo, aceasta va vorbi despre viitorul orașelor și modul în care natura poate influența dezvoltarea și proiectarea orașelor, dar și despre cerințele pe care noile generații le au și cum pot fi acestea îndeplinite.

Libero Events: Cerințele noilor generații în privința arhitecturii au devenit din ce în ce mai variate. În opinia dumneavoastră, care sunt modalitățile prin care putem face față acestor noi cerințe?

Melissa Sterry: Cunoștințele necesare dezvoltării noilor soluții arhitecturale potrivite schimbărilor complexe și semnificative cu care se confruntă umanitatea necesită o profesie care să caute dincolo de granițele sale tradiționale pentru a găsi noi perspective, idei și expertiză. Din punct de vedere istoric, cei mai influenți și de impact arhitecți s-au uitat la vârful descoperirilor, inovațiilor și invențiilor în știință și tehnologie, deasupra schimbărilor culturale, sociale și politice, pentru idei și inspirație.

Astăzi avem nevoie ca toți arhitecții să țină pasul cu evoluțiile și evenimentele la nivel mondial și să lucreze alături de cercetători și practicieni dintr-o gamă largă de discipline, incluzând dar fără a se limita la științele vieții, prin mijloace care să asigure faptul că proiectele lor pot ajuta, nu împiedica oamenii și planeta.

Ce exemple ne puteți da în acest sens?

Cele mai interesante și convingătoare concepte arhitecturale provin de la cercetători și practicieni interdisciplinari, mulți dintre ei având o experiență profesională care acoperă mai multe domenii, având cariere hibride care includ medicina și arhitectura sau științele vieții și design. Exemple în acest sens sunt Rachel Armstrong, Neri Oxman și Christian Kerrigan. O serie de personalități proeminente în spațiul arhitectural, cum ar fi The Bartlett Bob Sheil, cer o regândire în domeniul arhitecturii și educației.

Bionic City întreabă „Cum poate natura să proiecteze un oraș?”. Cum ați ajuns la această întrebare și de ce?

Melissa Sterry: Încă din copilărie am fost fascinată de lumea naturală. În timpul adolescenței, mi-a captat interesul problema tot mai mare a degradării mediului și a pierderii biodiversității, însă abia în 1995, am început să înțeleg legătura dintre biologie și design. Prima mea explorare a domeniului bio-design a fost în cadrul unui proiect de facultate în cel de-al doilea an de studiu, care a postulat biomateriale și materiale de alchimie ca fiind viitorul în design. De atunci, am început să realizez că sunt mai interesată de procesul de proiectare și producție decât de rezultatul său, adică despre „realizare” mai presus de „realizat”.

După finalizarea anilor de studii, am lucrat în domenii diferite precum cel digital, în timp ce deveneam din ce în ce mai preocupată de starea planetei, iar la vârsta de 30 ani, mi-am centrat activitatea profesională pe sustenabilitate, crearea unui think-thankde colaborare și a unui laborator de creație.

Cercetările voastre analizează orașele în cazul eventualelor pericole naturale. Cum se realizează acest lucru?

Melissa Sterry: Investighez interacțiunea sistematică dintre biotici și abiotici ca model, metaforă și mediu pentru o mai bună elasticitate urbană. Cu alte cuvinte, analizez modul în care speciile de floră și faună s-au adaptat unor perturbări naturale majore, cum ar fi incendiile, erupțiile vulcanice, inundațiile și sistemele de furtună.

Munca mea încorporează principiile rezistenței eterogene a naturii bazate pe înțelegerea faptului că nu există două orașe la fel, care să se confrunte cu exact aceleași circumstanțe sociale și de mediu.

Cum poate natura reprezenta o sursă de inspirație pentru viitoarele orașe?

Melissa Sterry: Pământul este un laborator gigantic viu. În fiecare moment al zilei, viața este, în fapt, cercetarea și dezvoltarea     unor noi soluții. De-a lungul timpului, înțelegerea noastră despre cum, unde și de ce speciile din cadrul acestui laborator viu vor evolua se extinde. Suntem în mijlocul epocii de aur a descoperirii biologice – un tezaur de noi perspective care pot fi utilizate pentru a informa și a inspira ideile noastre, fie ele arhitecturale sau altfel.

Ce aspecte din cercetarea dumneavoastră arată faptul că Bionic City se va extinde?

Melissa Sterry: O calitate primordială a Bionic City ar fi capacitatea clădirilor și a infrastructurii de a sesiza schimbările de mediu. La sesizarea acestor schimbări de mediu și a celor sociale, clădirile ar răspunde în mod corespunzător. În acest sens, orașul ar cuprinde arhitectura în simbioză cu cetățenii, infrastructura, biota și abiota. Bionic Cityar dispune de clădiri vizibil mai în măsură să evolueze, să se adapteze schimbărilor de mediu și cele sociale.

Mai mult, în timp ce omenirea construiește să dureze, natura construiește să evolueze. Flora și fauna prezintă o gamă largă de strategii de elasticitate, iar un lucru pe care toate îl au în comun este că evoluează constant. Nu putem opri un pericol natural atunci când se formează […], dar putem percepe pericolele naturale în mod diferit.

De exemplu, putem recunoaște potențialul în redistriburiea nutrienților și a materialelor și putem proiecta scheme arhitecturale care sunt ciclice, create pentru a evolua în timp. În acest sens, concluziile cercetării mele coincid cu tendințele largi în domeniul arhitecturii, incluzând construcția pentru dezasamblare și proiectarea de tip buclă-închisă.