De vorbă cu Elena Adriana Popa

Elena Adriana Popa este unul dintre puținii iconari autentici din România, iar talentul ei este unul impresionant. Este câștigătoare a peste douăsprezece premii I la concursuri de icoane pe sticlă, participând până acum la tot atâtea expoziții și festivaluri.
Icoanele expuse în cadrul expoziției ,,Steaua Mării – Ipostaze ale Maicii Domnului ‘’reprezintă autenticul meșteșug, așa cum a fost preluat de la marii meșteri iconari.

– Cum s-a născut pasiunea pentru pictură? Ai urmat cursuri? Ai cunoscut anumite persoane care te-au indrumat?

Atractia mea pentru icoane pe sticla isi are originea la inceputul anului 2004 cand am pasit in clasa I la Scoala Generala ,,Prof. Ion Visoiu’’ din Chitila. Acolo mi-a fost sugerat de catre doamna invatatoare sa merg la cercul de pictura al scolii pentru a fi indrumata catre o perspectiva noua – cea a picturii icoanelor pe sticla. Doamna Mariana Badea – cea care mi-a deschis acest drum, avea o experienta vasta in acest domeniu intrucat initializa tineri si ii perfectiona in domeniul artistic – atat icoane pe sticla cat si pictura naiva.

– Când ai descoperit meșteșugul icoanelor pe sticlă?

Doamna Mariana Badea este cea care m-a indrumat si mi-a impartasit din cunostintele ei despre arta icoanelor pe sticla romanesti.

– Ce inseamna icoana pentru tine?

Pentru mine, a picta o icoana pe sticlă înseamnă în primul rând linişte. Prin intermediul pensulei şi a culorilor îmi pot aduna gândurile şi da la o parte problemele zilnice. În al doilea rând înseamnă dăruire şi însufleţirea sfinţilor şi a îngerilor care, poate, mă vor privi cu mulţumire, fiindcă pe icoane nu i-am pictat, ci i-am înviat. Apoi mai înseamnă dorinţa pe care o am să ajung să-mi creez propria colecţie – inedită-, care peste secole va fi apreciată.

– Ce aduci nou la tradiția vechilor iconari?

Îmi place să cred că sunt un continuator al meşterilor iconari în epoca modernă şi apreciez arta lor ce presupune o tehnică preţioasă şi aparte ce se poate pierde odată cu trecerea timpului din cauza dispariţiei treptate a celor care o cunosc, o practică şi o apreciază.
Consider că desenul şi cromatica îmi caracterizează lucrările. Culorile vii si cromatica bine aleasa este detaliul care diferentiaza lucrarile mele de cele alea marilor mesteri iconari si este amprenta pe care orice artist si-o pune in lucrarile sale, o amprenta ce ofera lucrarii personalitate si originalitate.

– Ce teme iconografice ai vrea să abordezi în viitor?

Îmi aleg izvoadele pe care le traspun ulterior pe sticla în funcţie de complexitate şi dificultate, caut un model care să mă provoace pentru ca apoi să am satisfacţia că am dus un lucru greu la bun sfârşit. Imi propun pentru viitor sa lucrez icoane de o dimensiune mai mare, o lucrare complexa cu multe scene din viata sfintiilor, a Maicii Domnului si a lui Iisus Hristos. Un prim pas l-am atins o data cu terminarea Praznicarului – icoana expusa in cadrul expozitiei ,,Steaua Marii”.

– Te gandesti sa realizezi și icoane pe lemn?

Nu m-am gandit sa realizez icoane pe lemn pana acum, cineva din acest domeniu mi-a spus ca as fi mult mai buna la icoane pe lemn decat la cele pe sticla, insa mi se pare o tehnica cu mult mai complicata si care presupune mai mult timp de acordat, iar eu cum sunt inca eleva iar liceul imi ocupa cam 90% din timp, in momentul de fata ma voi rezuma doar la pictatul icoanelor pe sticla. Poate pe viitor voi incerca si pe lemn.

– Abordezi și alte genuri ale artei, în afară de pictura pe sticla?

Dupa cum am spus, doamna Mariana Badea – cea care mi-a deschis acest drum, mi-a aratat atat din tehnica icoanelor pe sticla cat si a picturii naive. Asadar, pe langa icoane pe sticla mai lucrez si pictura naiva pe panza, dar nu foarte des.

– Care sunt artiștii cu care rezonezi cel mai mult?

De aproximativ 3 ani lucrez singura acasa, in atelierul meu, intrucat am terminat scoala generala si nu mai am sustinerea si indemnul doamnei Mariana Badea. Sunt autodidactic, daca ma pot numi asa, nu ma inspir de la niciun artist contemporan, izvoadele le obtin din cataloage si albume de arta foarte vechi apartinand mesterilor populari transilvaneni, Savu Moga, Matei Timforea. Cromatica culorilor este proprie, imi pun ampreuna pe fiecare lucrare, iar tehnica o pastrez intocmai ca cea veche din Transilvania.
Sunt convinsă că mai am multe lucruri de învăţat, de ceea sunt deschisă aprecierilor venite din partea profesioniştilor.
Prin lucrările mele vreau să contribui la păstrarea valorile naţionale şi tradiţionale şi să transmit generaţiei mele o viziune spre viitor mult mai optimistă, să trezesc în suflete plăcerea de a admira şi de a aprecia tradiţiile şi arta populară.
Consider ca icoanele pe sticlă realizate de mine sunt o fereastră către o lume dispărută, către farmecul caselor şi al bisericilor de lemn ce adunau comunitatea satelor în jurul lui Dumnezeu.

Un interviu de Mihai Moldoveanu