Colecții ciudate din muzeele lumii – partea a II-a
Revin cu episodul doi din „Colecţii ciudate din muzeele lumii”. În primul articol am vorbit despre Muzeul Naţional de Istorie a Funeraliilor, Muzeul Vrolik, Muzeul Marijuanei şi Canabisului şi Muzeul Vrăjitoriei.
La Zagreb, se află Museum of Broken Relationships. Oamenii au donat de-a lungul timpurilor multe obiecte, printre care se află şi unele bizare, cum ar fi mâini de manechin, tasta “T” a unui calculator, un animal format din molecule de plastic, un pepene din lemn etc.
Sursă foto: https://brokenships.com
Probabil cel mai înfricoşător exponat este un topor: un bărbat a plecat într-o călătorie de trei săptămâni, iar când s-a întors şi-a dat seama că iubita lui s-a îndrăgostit de altcineva. Drept urmare acesta a tăiat, timp de 14 zile, câte o parte din mobila fetei.
În Berlin, Muzeul Crenvurştilor prezintă informaţii despre inventarea produsului la sfârşitul anului 1940, secrete şi poveşti despre acesta. Muzeul este amenanjat într-un mod interactiv, astfel încât poţi să faci specialitatea virtual sau să te relaxezi pe o canapea în formă de crenvurşt în timp ce asculţi melodii despre el. Dacă tot ai vizitat muzeul, ar trebui să te opreşti să mănânci pentru că au o varietate de crenvurşti de unde poţi alege.
Sursă foto: http://currywurstmuseum.com/en/
În Statele Unite ale Americii se află singurul muzeu din lume dedicate artei proaste. La început, colecţiile erau expuse în subsolul unei case din Boston, urmând ca Dedham Community Theatre să le pună la dispoziţie subsolul clădirii lor. Exponatele mai pot fi văzute şi la Teatrul Somerville. Muzeul prezintă lucrări ale unor artişti care au demonstrat că arta poate fi şi proastă.
Sursă foto: http://www.museumofbadart.org/
Dacă eşti în Paris, pe lângă celebrele muzee, trebuie să vizitezi şi catacombele. La intrare te aşteaptă mesajul: “Arrête! C’est ici l’empire de la mort”, însă înăuntru e înfricoşător. O mulţime de oseminte sunt aşezate pe categorii: cranii, tibii, femururi, braţe etc.
Sursă foto: http://www.travelvivi.com/
Autor: Diana Giura