Alice Through The Looking Glass – despre imaginație și imposibil
Săptămâna aceasta a avut premiera la Hollywood Multiplex Alice Through the Looking Glass, un film marca Tim Burton care îi are pe Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway, Mia Wasikowska și Sacha Baron Cohen. Dacă vă sună cunoscut este pentru că probabil, la fel ca milioane de oameni, ați văzut Alice in Wonderland, primul film din această serie, apărut în 2012.
Filmul este o expresie prin excelență a imaginației și a depășirii imposibilului, fie că vin din partea producătorilor, actorilor sau mai ales a personajelor. Deși nu a avut încasări răsunătoare în Statele Unite, nu vă lăsați influențați. Merită să vă petreceți o seară să vedeți acest film.
Dacă este să descriu într-un cuvânt filmul, aș alege „frumos”. Nu doar pentru poveste și impresie, dar este estetic frumos. Coloritul, decorul, costumele, machiajul, lumile prezentate sunt o explozie de culoare, o revărsare a imaginației. Este plin și complex, dintr-o altă lume, dar perfect credibil. Un echilibru greu de atins.
Să vorbim și despre ce se întâmplă în film. Alice s-a întors acasă, unde a fost căpitan pe vas timp de 3 ani și a explorat lumea. Ea îl întâlnește pe fluturele albastru din Wonderland, Absolem, care împrumută vocea regretatului Alan Rickman. Aleargă după el și se trezește trecând printr-o oglindă în Wonderland. Acolo îl găsește pe Mad Hatter (Johnny Depp), care înnebunise (…chiar mai mult decât de obicei) de dorul familiei lui, pierdută cu ani în urmă, ajungând să se stingă și aproape să moară. Alice hotărăște că va face orice ca să îl salveze și călătorește prin timp ca să îi salveze familia. Nimic nu e atât de simplu, încât Timpul încearcă să o oprească iar Regina Roșie vrea să fure puterea timpului pentru ea. O cursă prin amintiri și timp ne arată mai mult despre personajele mult iubite și ne plimbă prin tărâmuri de o frumusețe nemărginită.
S-au zis multe lucruri rele despre Johnny Depp în ultimul timp, cu ultimele sale filme fiind mult sub așteptări. Și aici a avut un rol de nebun, dar de data asta, chiar a jucat. Poți observa diferența între Mad Hatter și tânărul Mad Hatter, poți vedea atâtea emoții și trăiri ascunse în nebunie, copilărie și machiaj.
Poate nu a avut succesul răsunător pe care și l-ar fi dorit, poat steaua lui Johnny Depp apune, poate ne-am fi așteptat la ceva mai complicat, mai mult. Ce rămâne la sfârșit este cât de incredibile sunt lumile descrise, costumele, machiajul, decorul. Așa cum am mai zis, este un film frumos, în toate felurile posibile.
