10 clișee crăciuniene în filme

10 clișee crăciuniene în filme

Exprimările următoare sper să fie de ocazie. Încep prin a preciza că, deși Crăciunul importă în societate o multitudine de sfaturi, acțiuni, sugestii de servire-ziceți-le clișee –referitoare la sentimente înălțătoare precum compasiunea, sacrificiul, contemplarea anumitor momente ce au făcut din clipe banale amintiri frumoase, tot el (acest metafizic el) este răspunzător pentru imaginile surogat pe care le vinde (la propriu).
Lista de mai jos își propune să clarifice arhiblurata imagine utopică a sărbătorii de iarnă, într-un context în care clișeele sunt introduse prin filme.

10. Iertarea
Este foarte frumos să iertăm și să fim iertați.Clișeul vine în circumstanța în care acest soi de promovare a rtării/sacrificiului în perioada Crăciunului este total antitetic cu lipsa de propagare a acestui principiu, atitudine morală, dacă vreți, în restul anului. Pare-mi-se că filmul Jingle all the way asta a avut în vedere. Este clasica(?) iertare americană inversată, când părintele se simte dator să-și ceară iertare (cauza este ridicolă, desigur) față de copil.

9. Concurența
Clișeul de acest gen face scopul filmelor de acțiune-comedie (gen foarte uzat în decada 90 a cinematografiei americane). Drumul unei astfel de pelicule este simplu, căci nu se abate (nici nu are voie!) de la cele două tabere, care mai de care, două colective de persoane care își exercită întâietatea într-un concurs absurd de tipul cine are cea mai frumoasă casă. Mai mult ca sigur că filmul de mai jos are întâietate la a se preta clișeului.

8. 2 intrigi
Este normal ca orice film să prezinte o intrigă, pentru că intriga reprezintă partea fundamentală a desfășurării unei povești, într-o secvență de film aceasta cere să fie clar conturată și plasată strategic în cadrul montajului. Însă, ce se întâmplă când plusăm intriga, extinzând-o până la sucombarea firului acțiunii, care se pierde undeva în intrigă. Altfel spus, două intrigi (sau chiar mai multe, exemplele devenind din ce în ce mai nefericite):una este principală, dar slab conturată, cea de-a doua este infantilă și extrapolată neconvingător. De genul Cine este Moș Crăciun?(cei care au văzut filmul vor înțelege)

7. Miracolul
Îmi dau seama că este riscant să afirm că miracolul ar fi un clișeu, pe de altă parte este la fel de riscant să crezi că a fi părtașul unui miracol se numără prin atribuțiile lui Moș Crăciun. Am putea susține veritabilul dintr-o minune dacă ar fi completată de prezența divinității sau măcar a Sfântului Nicolae. Adică, let s face it, un personaj pictat în tenta brandului de Coca Cola nu face nicio minune. Deși elocvent genului și de o calitate mult superioară celor de mai sus, filmul Miracolul de pe strada 34 nu se abate clișeului amintit.

6. Crăciunul malefic
Sigur, sigur, e ceva să faci un spin of cât Crăciunul de mare și să îmbraci sărbătoarea, altminteri religioasă, în straiele publicitare și cam triviale ale Halloweenului. Dar parcă e cam nepotrivit să plutești pe aceași baltă a Crăciunului întunecat an de an. Pentru că acest tip de film este constant reabordat, eu îi zic clișeu. Vă las pe voi să vă decideți cât de creepy și pseudonoir (pentru că nu le iese noir) ar trebui să fie iarna, prin filmul Black Christmas.

5. Crăciunul altfel
Se prepară o familie tipic americană, pe care am senzația că o cunosc la cât de des am văzut-o evocată. Se adaugă puțină originalitate, care se degradează prin fierberea la focul mic al actorilor aleși nepotrivit. Se asezonează cu un scenariu ce s-ar putea rescrie în jumătate din cele 90 de minute ale filmului.Se așează pe farfuria unui altfel de Crăciun, în care toți membrii aleg să se reinventeze. Se servește rece, pentru că, în fond, nu e nimic foarte cald. Dă senzație de insatisfacție.Titlu de prezentare:Crăciunul cu familia Kranks.

4. Crăciunul agitat
Varianta hard a mult mai softului Crăciun de familie, utilizând parcă prea multe resurse-o droaie de actori, fără scop precis, o comunitate, veșnicii colindători de stradă. Secvențe care nu au legătură cu filmul propriu-zis, multe abateri de la traiectoria de bază. La pachet cu indescriptibila stare de agitație nefondată, care se vrea autentică pentru nervozitatea anumitor mase de oameni în preajma sărbătorii. Pelicula Four Christmases își cunoaște clișeul.

3. Lecția învățată
Pe cuvânt dacă am înțeles vreodată de ce se simte nevoia să se strice calitatea estetică a unui film, pentru a introduce, total nerezonabil, câte o lecție de viață. De la cum e bine să nu.., până la am învățat să.., pildele moralizatoare, după mine, nu prea își au locul în cea de-a șaptea artă, în special dacă sunt schițate grosolan, mare, opulent și înrobitor în expresia mult prea didactică că „e bine să învățăm din orice câte ceva”. A Christmas Story ne..învaţă.

2. Animaţia integrată
Este clar că filmele ce bruschează diverse animaţii pentru a atrage şi alţi posibili receptori, în afară de publicul obişnuit, au o problemă. Combinaţia film-desen în contextul Crăciunului este năucitoare, confuză şi instabilă. Nu se verifică limita dintre fals-adevărat, dintre imaginaţie-realitate, sau logic-ilogic. Totul pare o încurcătură administrativă între două scenarii ale căror fişe descriptive s-au amestecat. Cu părere de rău, le anunţ pe păpuşile Muppets să intre în scenă.

1. 1. All in all

Este, indiscutabil, un icon al acestei liste, şi al filmografiei în general. Deşi corzile scenariului se slăbesc de la an la an, îşi menţine poziţia fruntaşă, combinând cam tot ce se poate din sfera iernatică. Pierderi, regăsiri, un jaf, un Crăciun, un copil, o casă, replici spirituale, actori plastici, expresia unui film mediocru propulsat în contextul unei perioade bine alese, a unui copil-vedetă talentat, a unei idei ce trece graniţa clişeului. Paradoxal, el devine clişeu-sursă pentru filmele de mai sus, oscilând între spiritul ludic şi o poveste uşor digerabilă. Fără nicio altă prezentare, Home Alone.

Cam acesta pare a fi programul didascaliilor în ceea ce priveşte fenomenul Crăciun. Să reformulăm mental, aşadar, ceea ce vedem într-o cantitate enormă, să selectăm şi să trecem prin filtrul semnficaţiei adevărate, aceea a Naşterii Domnului, care ar putea fi, măcar amintită, zic.
Numai bine şi iarnă uşoară!

Mihai Ivaşcu
Redactor şef-adjunct