Găteala capului – expozitie deschisa pana pe 16 noiembrie 2014
la Muzeul Național al Țăranului Român
Muzeul Național al Țăranului Român a vernisat joi, 11 septembrie 2014, ora 18, expoziției Găteala capului.
Evenimentul a avut loc în Studioul Horia Bernea și în Sala Tancred Bănățeanu.
Acoperământul capului se constituie într-una dintre cele mai semnificative componente ale costumului popular de femeie și de bărbat atât prin implicațiile sale sociale și etice în societate, cât și prin frumusețea și valoarea artistică a fiecărei piese alcătuitoare.
O îndelungată experiență umană, decurgând din firescul vieții cotidiene, dar și din înclinația spre frumos a semenilor noștri este puternic reflectată și în marea diversitate a gătelilor pentru cap care au marcat, în cadrul colectivității sătești, distincții fie în planul stării civile și ale categoriilor de vârstă fie în cel al stării sociale și materiale, afirmându-se cu deosebire în momentele sărbătorești de peste an sau în cele legate de ciclul vieții (nunta).
Expoziția Găteala capului, deschisă la Muzeul Național al Țăranului Român, organizată în colaborare cu Muzeul Național Astra Sibiu, în Sala Tancred Bănățeanu, prezintă acoperitorile de cap pentru femei și bărbați având drept criterii grupele de vârstă și categoriile de stare civilă și materială.
De asemenea, expoziția evidențiază legătura directă între găteala capului, pieptănătură și podoabele purtate de fete și feciori, pe de o parte, și de neveste, femei bătrâne și bărbați, pe de altă parte.
Publicul poate admira toate categoriile de acoperitori cu care femeia „se învelește“ în diferite zone ale țării: cu ștergar sau mânăștergură (ca în Moldova), cu pomeselnic (precum în Țara Oltului), cu chindeu de cap (ca în Orăștie), cu prăboada (ca în Țara Hațegului), cu hobot (ca în Apuseni), cu păunițe (ca în Năsăud), cu pânzătura (ca în Maramureș), cu „tas“ (ca în Dobrogea)…
Începând cu sec. al XVIII-lea, odată cu pătrunderea borangicului la sate, ștergarele au început să fie înlocuite cu marame (mai ales la costumul de sărbătoare ale femeilor) așa ca în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova (în sud) sau în unele părți din Țara Bârsei.
Din expoziție nu lipsesc „vălitorile“ purtate de femei în zona Târnavelor, cepsele „cu coarne“ ale femeilor din Hațeg, conciul din bani de argint al bănățencelor, precum și năframele industriale, care au pătruns în costumul femeiesc încă de la sfârșitul sec. al XIX-lea datorat extinderii comerțului rural care a inclus și produsele unor fabrici din zonele vecine.
Expoziția prezintă și o altă piesă importantă inclusă în categoria acoperământului de cap: pălăria, purtată atât de femei cât și de bărbați. Lucrate din postav sau pâslă dar și din pai, pălăriile erau purtate de fete, direct pe păr, iar de neveste peste ștergar, împodobite cu flori, panglică sau cu „struțuri“ (cununi de flori, pene etc.).
Spectaculoase pentru public sunt și cele două modalități de acoperământ a capului la bărbați: căciula purtată în anotimpul rece și pălăria, purtată vara. Bărbații nu umblau cu capul descoperit. Este știut faptul că în satul tradițional bărbații ieșeau „în lume“ cu capul descoperit doar atunci când purtau doliu.
Sunt prezentate în expunere căciulile țuguiate („moțate“) din Pădureni, Hațeg și Hunedoara, cele cu țarc purtate în Câmpia Dunării, căciulile de Banat și Hațeg asemănătoare cu ale dacilor „tarabostes“, cușmele „rotilate“ de Maramureș și Oaș, căciulile „mocănești“ din Sibiu, Sebeș ori Bran, pălăriile din pâslă cu borurile de diferite lățimi, pălăriile vânătorești sau pălăriile din pai de Oaș, Sălaj și Codru.
În expoziție, puteți admira și cea mai spectaculoasă dintre pălării – cea cu garnitură din pene de păun din Năsăud, purtată doar de feciori – așa numita pălărie „cu roată“.
Găteala capului este însă un domeniu al civilizației satului tradițional care are și un pronunțat caracter multicultural. De aceea, în expoziție, publicul va putea vedea și găteli de miri și mirese ale germanilor, maghiarilor ori polonezilor din România, cum sunt: bortenul și caița (scufie brodată) pentru femeile săsoaice, parta, purtată de femeile unguroaice, și korona (sau wieniec) – cununa de mireasă poloneză.
De mare interes este și atelierul de pălărier în care personajul central este nea’ Nicu Zdârcă, celebrul meșter din Pasajul Englez, unul dintre ultimii meșteri care mai lucrează pălării bărbătești, pe care îi mai au Bucureștii.
Expoziția va putea fi vizitată la Sala Tancred Bănățeanu, până pe 16 noiembrie 2014, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.