Uto Ughi – un nume muzical fără egal…
De curând renumitul violonist italian Uto Ughi a susţinut un concert extraordinar la Ateneul Român din Bucureşti, pe 1 octombrie a.c., prilej cu care s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Muzicii, dar s-a şi marcat începerea preşedinţiei italiene a UE.
Uto Ughi a fost un talent nativ manifestat încă din fragedă pruncie, fiind spre mândria conaționalilor noștri ultimul discipol al marelui nostru Geoge Enescu. De atunci și până acum, cariera sa s-a dezvoltat fără oprire. A cantat peste tot în lume, la cele mai importante festivaluri, cu cele mai renumite orchestre: Concertgebouw din Amsterdam, Orchestra Simfonică din Boston, Orchestra din Philadelphia, New York Philarmonic, Orchestra Simfonică din Washington și multe altele. A cântat sub bagheta dirijorală a lui Barbirolli, Bychkov, Celibidache, Cluytens, Chung, Ceccato, Colon, Davis, Fruhbeck de Burgos, Gatti, Gergiev, Giulini, Kondrascin, Jansons, Leitner, Lu Jia, Inbal, Maazel, Masur, Mehta, Nagano, Penderecki, Pretre, Rostropovich, Sanderlin, Sargent, Sawallisch, Sinopoli, Slatkin, Spivakov, Temirkanov.
În deschiderea concertului-recital a luat cuvântul Diego Brazioli, Ambasadorul Republicii Italiene la București, care a transmis un mesaj cald publicului bucureștean, acela de a considera acest recital un cadou-floare ca simbol al prieteniei celor două popoare. Dar, ceea ce publicul a primit în dar a fost o nestemată. Încă de la primele acorduri, „Trilul Diavolului” de Giuseppe Tartini am fost vrăjită, ironie fină … trilul drăcesc m-a învăluit într-o aură de vis. Atăta pasiune, atâta dăruire!Nu mai aveam scăpare, simțeam că plutesc într-o lume a armoniilor muzicale în care spiritul meu prindea aripi și unde nevoia de zbor era infinită.
Uto Ughi a fost acompaniat de pianistul Bruno Canino, de asemenea, un pianist de mare valoare și cu un palmares impresionant. Cei doi au format un cuplu muzical extrem de fin reglat, ambii parteneri urmărindu-se cu multă atenție, astfel încât fiecare notă venea în susținerea celeilalte pentru a întregi armonia partiturilor.
Culmea este că partiturile i-au fost complet inutile lui Uto Ughi: muzica trăiește prin acest împătimit al viorii ce pierde contactul cu această lume atunci când atinge corzile și vibrează la unison cu instrumentul său magic. Pur și simplu aveam impresia că nu am mai ascultat până acum vreodată o vioară, chiar dacă a fost vorba fie de o vioară Guarneri del Gesù, fie de o vioară Stradivarius numită „Kreutzer”, pentru că a aparținut violonistului omonim căruia Beethoven i-a dedicat faimoasa sa Sonata. Această partitură a făcut, de asemenea, parte a acestui concert. Au urmat în același ritm nebunesc, cele Patru piese romantice a lui Dvorak, Introducere și Rondo Capriccioso a lui Camille Saint Saëns și Fantesia Carmen, de Pablo De Sarasate.
Publicul l-a răsplătit îndelungat, aplauzele au curs șuvoi pentru acest maestru care și-a dovedit din plin virtuozitatea. Prestația sa a fost inegalabilă și dacă ar fi acceptată această caracterizare de regulile limbii române, aș spune, mai mult ca perfectă, un plus dat de măiestrie, de finețea vibrației, de rotunjimea notelor, de gravitatea controlată sau de dulceața sunetelor înalte și înduioșătoare. O muzică care mi-a umplut sufletul de la prima până la ultima notă din bisul obținut de public.
Cuvintele sunt de prisos de atribuit acestui concert, sunt sărace, este evident că de un asemenea eveniment ai parte, poate, o dată în viață. De aceea consider că o asemenea inițiativă este mai mult decât lăudabilă, muzica nu face decât să ne lumineze sufletele, să ne facă mai buni și mai comunicativi, mai bine și mai mult decât orice limba de circulație internațională. Un motiv în plus să apreciez șansa pe care o avem fiind parte a Uniunii Europene!
.
Recenzie de Gabriela Tudose
„Am lucrat şi cu ilustrul dirijor Sergiu Celibidache împreună cu care am susţinut concerte la Roma şi Veneţia.
Maestrului Uto Ughi i-a fost decernat şi titlul de doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi.
