Rezoluţie despre/ pentru o capitală culturală este numele unei recente expoziţii a grupului Nos|tru. Găzduită de Galeria Calina din Timişoara, prezentarea lucrărilor poate fi vizitată între 5 decembrie 2016 şi 25 ianuarie 2017.
Firul discursiv al proiectului expozițional este articulat teoretic de curatorul Liviana Dan şi susţinut vizual şi conceptual de lucrările tinerilor artişti : Dan Raul Pintea, Casandra Vidrighin, Chris Balthes, Ştefan Radu Creţu, Lavinia Creţu și Kristina Raţiu Demuth. Intenţia tematică plasează expoziţia dincolo de performanţa estetică a unor opere desemnate comerţului cu obiecte frumoase.
Proaspătă și critică, ludică și plină de forță, ironică şi originală, expoziția ne prezintă problematica acută a relației dintre politică și arta contemporană în cazul particular al scurtei istorii a capitalelor culturale din România.
Grupul Nos|tru reclamă gravitatea situaţiei reale a raportului artă-societate în spaţiul fostei capitale europene. După cum știm, Sibiul a devenit în 2007 primul oraș românesc ce a îndeplinit rolul de Capitală Culturală Europeană. Anul acesta, titlul onorific a fost câștigat de Timișoara pentru 2021, aşadar reacţia creativă a artiştilor din grupul Nos|tru este generată de această similitudine statutară a celor două oraşe.
Tinerii artiști cartografiază atent și original situația culturalizării impuse prin decret administrativ, precum şi rezultatele investiţiilor făcute în perioada respectivă. Gustul amar al realității ce defineşte statutul artei contemporane într-o fostă capitală culturală precum Sibiul este concentrat în lucrări critice. Artiştii aleg să vorbească direct şi clar despre lipsa posibilităţilor de afirmare, despre închiderea spaţiilor expoziţionale, despre jocurile politice şi neimplicarea reală a autorităţilor. Grupul Nos|tru decide să dispute anomalia în mod direct, frontal, în termeni creativi. Astfel, artiștii confruntă în față frustrarea şi durerea reală a imposibilităţii de exprimare în spaţiul public al unui oraş remunerat şi recomandat, oficial, pentru valenţele sale culturale.
Modalitățile tehnice în care sunt prezentate lucrările sunt diverse și fiecare în parte oglindește puterea metaforică, ludică și creativă a artiștilor. Chris Balthes transpune diferența dintre violența lumii contemporane și delicatețea utopiilor artistice în desene realizate direct pe peretele galeriei. Dan Raul Pintea oferă spre vânzare cărțile de artă salvate de la casare într-un gest simbolic înveșmântat în aparența unei instalații arte poverra. Lavinia Crețu propune două lucrări volumetrice care transparentizează transferul insular și insuficient al puterii economice și al atenției politice asupra lumii culturale. Ironia critică se împletește cu gestul ludic și în filmul Kristinei Rațiu Demuth, care gândește firul narativ al întoarcerii baronului Samuel von Brukenthal în realitatea paradoxală în care casa lui părintească e transformată într-o bodegă de pariuri. Casandra Vidrighin decupează posibile dureri și dorințe ale glasului neauzit al fațadelor mute, care, asistând istoria ca niște imenși martori tăcuți, ar avea atâtea valori de împărtășit. Ștefan Radu Crețu expune o unealtă- hibrid, asemenea unui animal mitologic pentru a critica ineficiența infrastructurii românești.
Conflictul dintre necesitate şi realitate hrănește imaginarul artistic și forța discursivă a grupului Nos|tru într-o expoziție curajoasă, care înglobează memoria începutului politicilor culturale în România din perspectiva unor tineri artiști promițători.
Recenzie realizată de Andreea Foanene