Parallel
Cu: Lucia Mărneanu, kata bodoki-halmen
Concept/Coregrafie: Ferenc Sinkó
Regia: Ferenc Sinkó şi Leta Popescu
Texte: echipă
Scenografia: Valentin Oncu
Costume: Gyopár Bocskai
Cântece: kata bodoki-halmen
Muzica: danaga
Asistent tehnic: Attila Almási
Producător: GroundFloor Group
Coproducător: ColectivĂ
Parallel este un spectacol inteligent, care frapează prin sinceritatea pe care o exprima şi autoironia îndreptată către cele două actriţe.
Având la baza experienţele performărilor Lucia Marneanu şi kata bodoki-halmen, spectacolul pune în discuţie sexualitatea, exprimarea acesteia, fluiditatea interioară a generaţiei contemporane şi dorinţa ei de a experimenta în orice domeniu (în speţă sexual), dorinţa impulsionată de presiunea trecutului, a generaţiei precedente şi a tabuurilor pe care le reprezintă.
Prin intermediul corpului, performerii transpun identitatea lor şi cârjele pe care le-au dobândit de-a lungul timpului (frustrare, identitate sexuală, fluiditate sexuală), experienţe care ajung să refuleze într-o poezie sinceră, nestăvilită, frumoasă.
Începând cu un exerciţiul comic de gimnastică, feminin, trecând apoi la haltere şi flotări, pentru etalarea masculinităţii, şi ajungând la glumele homofobe şi inteligente despre lesbiene, piesa se încheie cu un discurs nud, dezbrăcat de măşti, cârje şi ziduri de protecţie, ce aprofundează existenţa celui nemulţumit de identitatea sa sexuală, prizonier în propriul corp şi condamnat judecăţii celor din jur, celor inconştienţi şi orbi la universul acesta infinit de posibilitati-numit viaţa.
Este un spectacol al contradicţiilor, punându-se accentul pe contrastul dintre delicatete-agresivitate, stări reprimate-atitudini făţişe, refulare-acceptare.
De-a lungul spectacolului m-au încercat senzaţii de panică, amuzament, eliberare, dar în principiu senzaţia că am descoperit ceva cu adevărat sincer, frumos, lucru care m-a determinat să văd diferit relaţiile interumane şi felul în care acestea pot fi întreţinute.
Iar în final, o întrebare pe cât de dureroasă, pe atât de poetică..:” Doamne, ce boală e aceasta care nu mă lasa să mă iubesc? Cum pot separa corpul de suflet?”
Mihaela Chiseliţă
