Cum ar fi dacă le-ai vedea pe cele trei femei ale vieții tale reunite la aceeași masă?
Cred că undeva la numărătoare voi greși numărul personajelor. Nu au fost patru, sunt sigură. Putem vorbi, însă, de trei mari pivoți: o zeița născătoare (Otilia), o Clitemnestra(Maria) și o Medeea (Ilinca). Cele trei empatizează și se resping, din întâlnirea lor răsar alte umbre care la final ne vor face să ne întrebăm dacă mai putem vorbi de sacrificiu în iubire, dacă mai e vreo rămășiță de Alcesta în noi sau dacă mai putem găsi resurse nesfârșite care să ne schițeze drept o Elena din Troia.
Noi 4 se înfățișează ca o piesă cu buget redus, așa cum actorii o spun, aproape o piesă despre piesă în care ți se cere o abordare relaxată, pentru că personajele par puține și intriga simplă. Altfel prezentată, am fi ajuns din nou la tragediile grecești.
Maria, focoasă și pasională, soția înșelată de Victor, devine aproape un călău în monologul și replicile pe care le are cu celelalte personaje. Cred că, din punct de vedere regizoral, se păstrează un echilibru prin dedublarea ei ca angajată a barului în care sunt personajele, ajungând ca printre cuvintele emfatice să îi şi servească presupusele amante ale lui Victor. Maria are două perspective diferite. Ce greșește Victor vis-a-vis de ea, ca într-un final, printr-o metempsihoză lipsită de energie, să-și aducă aminte de ce ar fi putut greși ea, sau…amândoi.
Ilinca este femeia cu origini încastrate în rău, dar veșnica prezenţă care poate ajuta bărbatul să obțină amulete norocoase. Tipul amantei cu o nesecată putere de înțelegere pentru soție, provenită nu din simpatia pentru sexul frumos, ci din precauție.
Otilia reprezintă cel mai interesant personaj, cu proiecții suficiente cât să-l numesc complex. Ea este motivul întâlnirii celor trei și poate ființa cea mai importantă pentru Victor. Pe de-o parte, pare un personaj ale cărui replici scurte -rupte parcă din filmul Kin-dza-dza!- reflectă semnificația profundă a unui statut, prin aceasta: cât de mult contează să ocupi un loc în inima cuiva. Pe de altă parte, pare jokerul piesei, delimitând în mod practic relațiile dintre personaje și publicul prezent în Godot Cafe, ca nu cumva ambele părți să se întoarcă definitiv în tragedii.
Victor -personajul pe care toți îl așteptam încă de la începutul piesei- este un răspuns, mai mult decât bărbatul iubit care înșală. Este boarea de vânt care alungă orice semn de întrebare, este, citând din Emeric Imre, „bună varianta rea”.
Pentru mine, Noi 4 va rămâne acel tip de piesă căreia încă îi număr personajele.
Noi 4 de Lia Bugnar
Cu: Maria Obretin, Ilinca Manolache, Lia Bugnar, Dorina Chiriac, Marius Manole
Regia: Dorina Chiriac
Muzică: Ada Milea

Recenzie: Sorina Cimpoeru