Abstract: Lavinia Obreja debutează la Blogul Art Out cu recenzia cărții Lumină și umbră, al cărui autor este Victor Mathiesz. Cartea vorbește despre maturitatea unui adolescent de 18 ani, care vede lumea în alb negru, lumină și umbra raportându-se la realitățile cotidine.
Cuvinte-cheie: lumină, umbră, vis, evadare, adolescență.
Tinerii scriitori își fac tot mai rar apariția pe scena românească. Susținere nu găsesc decât la părinți și, poate, pe la prieteni, căci editurile nu fac nimic pentru a îi ajuta. Costurile publicării unei cărți sunt imense, iar profitul este, adesea, inexistent. Dar unele vise nu pier niciodată. Așa se face că Victor Mathiesz, un licean de 18 ani, și-a lansat în noiembrie prima carte de povești prin editura Pim.
Victor are vise mărețe. Vrea să își traducă poveștile în cât mai multe limbi și să le publice în întreaga Europă. A început să scrie la 14 ani, când a trecut prin anumite situații personale mai dificile. Scrisul a devenit un mijloc prin care se putea regăsi, avansând până la punctul în care e capabil să transmită oamenilor un mesaj. Tânărul e inspirat de copilăria lui în scrierea poveștilor. „O parte din mine nu a vrut să se maturizeze niciodată”, ne mărturisește el. Imaginația lui lua rareori pauză. Lui Victor îi e greu să vorbească în fața unui public. Găsește comfort în singurătate: „sunt o fire mai retrasă, un introvertit.” Nu evită cu bună-știință oamenii, îi plac „cei care sunt buni”. Dar, certitudinea este că el va continua să scrie pentru noi, toți. Iubitor de Alexandre Dumas și J.K. Rowling, inspirat de personaje precum Contele de Monte Cristo și Batman, chiar el suține că e „un paradox.”
Titlul „Lumină și umbră” l-a ales pentru a evidenția că întreaga carte e o metaforă. „Trebuie să știi să citești printre rânduri. Nimic nu se găsește în formă pură în viață. Lumea pământească e o simbioză a luminii și întunericului. Prea multă lumină te poate orbi, prea mult întuneric te face să îți pierzi orientarea. E bine să găsești un echilibru, o combinație: umbra.”
„Lumină și umbră”
Cartea e compusă din trei povești. Deși decorul ei e creat pentru copii, e destinată tuturor celor care pot înțelege mesajul. În „R.B.U. – profeția începe a se adeveri” broscoiul Breky găsește o sabie care îl desemnează ca Eliberatorul Regatului. „Micuții eroi” începe saga aventurilor soldățeilor de jucărie. „Visul” e povestea care încheie cartea, în care pentru prima dată, personajul principal este un băiat, o ființă umană. El îi povestește mamei sale un vis, măcinat de întrebarea: cum poți să trăiești o viață în mintea ta în doar câteva secunde? Broscoiul, băiatul și soldățeii au în comun noțiunea de a fi Cel Ales. Doar ei sunt capabili să oprească Regatul să se destrame, doar ei pot salva lumea. Dețin o moralitate și un curaj la care restul cu greu pot accede. Răufăcătorii sunt ființe neînțelese, izgonite de societate: „Ceva mai rău decât singurătatea este a fi între ființe de aceeași specie ca tine și de a fi batjocorit de propria ta familie. E mai comod a judeca pe cineva decât a face un mic efort în a-l cunoaște și a-l înțelege.”
Niciuna dintre aceste povești nu este cu adevărat terminată. Par a fi niște capitole de început ale unei povești mai ample, ale unei lumi noi, capabile să ne încânte sau să ne îngrozească. Toate transmit același mesaj: în viață cel mai important e să îți găsești busola, adevăratul nord, scopul pentru care exiști. Nimeni nu e compus doar din Lumină sau doar din Întuneric. Acestea coexistă în sufletul fiecărei ființe. Prin asocierea lor se naște umbra și „chiar și cel mai negativ personaj are în sinea sa o Umbră a Binelui.”
Citatele: Victor Mathiesz
Sursa foto: Lavinia Obreja