În seara de 31 ianuarie, am avut deosebita onoare de a lua parte la evenimentul cultural realizat de către Asociația Istoria Artei, în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României, Ordinul Arhitecților din România și Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române.
Evenimentul a fost dedicat împlinirii a 165 de ani de la naşterea arhitectului român Ion Mincu purtând numele de „Ion Mincu, reper în arhitectura românească”. Acesta a fost susţinut chiar în casa arhitectului, care astăzi aparţine Ordinului Arhitecților din România, dinstrada Arthur Verona nr. 19.
În cadrul evenimentului am participat la un tur ghidat al Casei Mincu (18:30) organizat de istoricul de artă dr. Oana Marinache, la conferința dr. arh. Ruxandra Nemțeanu despre „Ion Mincu și Școala de Arte și Meserii” (19:00) și la evenimentul de lansare a broșurii (19:30), care a fost distribuită gratuit tuturor participanților.
La eveniment au fost amintite originile , formarea profesională, lucrurile realizate si amprentele artistice rămase în urma sa asupra gereneraţiilor următoare, şi anume:
Familie: S-a născut în 1852 în parohia Sf. Mina din Focşani într-o familie de negustori
Formare şi carieră:
1862-1870 Liceul Unirii din Focşani
1870-1873 Şcoala de Şosele şi Poduri
1874-1877- Inginer-şef la Focşani participând la construcţia şoselei Ploieşti-Predeal
1878-1883- Studiază arhitectura la Şcoala Belle Arte din Paris cu prof. Julian Guadet şi F.Thierry-Ladrange obţinand multe premii
1883-1884- Obţine diploma de arhitect; primeste o bursă franceză de 2000de franci(Premiul Destors al Societăţii Centrale a Arhitecţilor) şi un ajutor de 3000 lei de la Ion Câmpineanu pentru a întreprinde o călătorie de studii în Italia, Spania, Grecia şi Constantinopol
1905- Devine profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură.
După cum îl descrie Simion Vasilescu în „ Universul Literar” în 1928 : „Înalt, cu o figură prelungă, osoasă, încadrată de un păr bogat ondulat, o barbă bifurcată cu mustăţi cari acopereau buza superioară răsfrântă, marcând o uşoară ironie şi ochii adumbriţi de sprâncenele-i stufoase, făcea impresia unui om elegant, politicos, stăpân pe sine şi gata a stăpâni pe alţi, dar respira bunătate şi ceva din misticismul marilor artişti”, deviza lui fiind: „ Virtuti et Gloria”.
Printre operele sale de artă au fost evidenţiate urmatoarele:
Monument funerar din Cimitirul Bellu, Cavoul gen. Iacob Lahovary,1905 (Sursa: bercenidepoveste.ro)
Palatul de Justiţie, Splaiul Indepedenţei nr.5 (Sursa:Bucuresti-turneo.ro)
Manastirea Stavropoleos, Str. Stavropoleos nr.4 (Sursa: Ghiduri turistice.ro)
Casa Alexandru Robescu, str. I.L.Caragiale nr.12 (Sursa: e-arhitecture.ro)
Casa Iacob Lahovary, str. Ion Movila nr 5-7 (Sursa: fotograf Teodor Pricop)
Şi nu în ultimul rând Casa Burelly-Mincu, cea care a găzduit minunatul eveniment.
Casa Burelly-Mincu, str. Arthur Verona nr. 19 (Sursa: arhivadearhitectura.ro)
În 1890 Mincu cumpără de la Gaetano Burelly (1813-1896) fost arhitect al capitalei, proprietatea din str. Mercur nr.15 colţ cu str. Pitar Moş, pentru suma de 70000. În acelaşi an vor fi făcute lucrări de reparaţie la faţade (zidărie şi tencuieli).
Casa cu parter înalt, în stil neoclasic este una dintre cele mai reprezentative pentru mijlocul sec. XIX, păstrând elemente originale, scoase la lumină printr-o temeinică restaurare.
Salvată de la demolare prin achiziţionarea de către Ordinul Arhitecţilor din România, al cărui sediu este astăzi, a fost redată circuitului cultural în 2012, cu ocazia „Anului Ion Mincu”.
Interiorul casei Casa Burelly-Mincu din cadrul evenimentului „ Ion Mincu, reper în arhitectura românescă” (Sursa: arhivaionmincu.blogspot.ro-31.01.2017)
Candelabrul din interiorul Casei Burelly-Mincu, dovadă a restaurări contemporane. (Sursa: arhivaionmincu.blogspot.ro-31.01.2017)
Draperie din intrândul Casei Burelly-Mincu (Sursa:arhivaionmincu.blogspot.ro-31.01.2017)
Mi-a plăcut foarte mult atmosfera creată de către istoricul de artă dr. Oana Marinache, care a reuşit sa ne transpună din nou, in mijlocul sec. XIX , lucru datorat foarte mult şi spaţiului în care ne aflam.
A fost o seară şi o experienţă minunată, pe care o voi repeta ori de câte ori, voi avea acest privilegiu.
Bibliografie:
Editura Isoria Artei 2017;
Arhivele Nationale ale Romaniei;
Institutul de Istoria Artei „ G.Oprescu” al Academiei Romane;
Ordinul Arhitectilor din Romania;
http//arhivaionmincu.blogspot.ro;
http://bercenidepoveste.ro/esenta-stilului-national-romanesc-in-arhitectura-infatisata-de-patru-cavouri-din-cimitirul-bellu/;
https://arhivadearhitectura.ro/locuinta/casa-burelly-mincu/
Articol scris de GABRIELA Milian – Inginer de profesie, iubitoare de frumos (artă, natură, arhitectură, inginerie)
