Week-end-ul trecut (27-30 iulie) a fost dedicat muzicii bune, prietenilor și distracției la ARTmania Festival. Pentru a 12-a ediție, ne-am reunit la Sibiu cu artiști precum Lacuna Coil, Devin Townsend Project, You Me At Six sau Tarja Turunen.
Cred că vorbesc în numele multora când spun ca ARTmania a fost întotdeauna mai mult decât momentele artistice, a fost o experiență care ne atrage și care rămâne cu noi. Reprezintă ceva foarte special pe scena muzicală din România, iar orice nouă ediție reușită este o bucurie pentru toți. Într-adevăr, ediția 2017 a fost cu adevărat reușită.
Ziua 0 – 27.07
Sibiul nu a fost doar gazda ARTmania dar și East European Music Conference, o primă ediție a unui eveniment de amploare în industria muzicală. Una din tematicile abordate a fost securitatea în cadrul festivalului. Un pic ironic poate pentru cât de relaxat a fost controlul bagajelor la intrarea în zona de festival. Am menționat EEMC și datorită celor două concerte, My Baby și Alex Clare. My Baby au fost foarte plăcuți, deși lumea nu se aștepta la un moment muzical. Alex Clare în schimb a fost o revelație, care a făcut un show cu totul deosebit, în ciuda numărului restrâns de oameni și al ploii care începea.
Tot atunci am putut vedea și desfășurarea impresionantă de forțe în afara concertelor. Oferta de activități a fost variantă, putând merge la muzee, evenimente, expoziții. În spațiul de festival au fost zone de lounge și chiar o zonă VR. Plata la bar se făcea cu un card contactless care se încărca, putând la sfârșit să scoți banii rămași. Deși oferta de la bar era redusă, oferta de mancare a fost mai extinsă ca oricând, de la mâncare specific mexicană, italiană sau chinezească la burgerii clasici.
Ziua 1 – 28.07
Coma, Riverside, Lacuna Coil și Devin Townsend Project reprezintă o zi de concerte pe cât de reușite, pe-atât de diverse.
Băieții de la Coma au fost vizibil fericiți și onorați să cânte pe Scena Mare ARTmania, după ce în 2013 cântaseră acustic pe Scena Mică. Energie, ritmuri și … COMA! Nu au nevoie de introducere. A fost un concert așa cum știu ei mai bine, iar publicul a fost receptiv.
Riverside sunt o formație de „melancholic rock”, cunoscuți pe scena de prog, chiar și în România. Deja acomodați cu România, s-au simțit ca acasă și au scos tot ce aveau mai bun. Ne bucurăm să îi vedem în concert din nou, după moartea chitaristului anul trecut. Cu un setlist de doar 6 melodii, s-au ridicat la înățime.
Lacuna Coil au fost primii anunțați la ARTmania și co-headlineri în prima seară. Ultimul lor album, Delirium, este într-adevăr dus la un alt nivel. Deși tematica cu delir, sânge și sanatorii nu atrage pe toată lumea, identitatea lor vizuală este extrem de puternică.
Trebuie mai mult decât aplaudată Cristina Scabbia, care a reușit să ducă la capăt un spectacol nemaipomenit, în ciuda unei bronșite care o lăsase fără voce în dimineața zilei.
Au avut un setlist foarte bun de festival, care a trecut prin hit-urile lor mai vechi precum Trip The Darkness – cu care au început -, Spellbound sau Heaven’s a Lie. Ne-au arătat și piese de pe noul album, precum Delirium sau House of Shame. A fost nelipsită și Enjoy The Silence, un cover al melodiei de la Depeche Mode. Publicul a rezonat cu ei și i-a susținut tot concertul, unul cu adevărat impresionant. Ne-am bucurat să aflăm că vor reveni în România foarte curând, anunțând un concert în Noiembrie în București.
Nu am avut absolut nimic de reproșat pentru concertul Lacuna Coil, iar Riverside și Coma au fost și ei puternici. Dar momentul serii a aparținut, așa cum ne așteptam lui Devin Townsend și al lui Project. Din momentul în care a intrat pe scenă am simțit că până acum fuseseră show-uri de copii, iar acum a venit „tatăl”, să ne învețe cum se face. De o carismă extraordinară și un talent indubitabil, Devin domină scena și publicul fără să trebuiască să încerce. El nu are nevoie de nimic altceva pentru a antrena publicul, pentru a își transmite muzica. Reușește să pară în același timp apropiat publicului, dar și o legendă vie.
Devin ne-a adus melodii mai vechi, dar și unele mai noi. Nu au putut lipsi Stormbending, Deadhead, Kingdom, Grace sau Higher. Prog-ul nu este pentru toată lumea, dar talentul, vocea și abilitățile sale sunt universale. Este un motiv pentru care este considerat de mulți unul dintre liderii acestei mișcări.
Cristina Scabbia a fost la fel de încântată ca noi de concert, urmărind o parte din el din photo pit, postând după pe rețelele ei de socializare.
Ziua 2 – 29.07
Ziua cea mare, când toată lumea o așteaptă pe Tarja Turunen, această prezență nelipsită din România. S-a văzut încă de la soundcheck, unde au fost peste 250 de persoane. Cu un soundcheck de 10 melodii, au primit 2 concerte la preț de 1.
Seara a început cu Walkways, care au făcut un show foarte bun. Prezență scenică, muzică bună. Israelienii propun un alternative rock foarte energetic. După concert au avut nu doar Meet&Greet dar s-au plimbat prin zona de festival și făceau poze cu fanii.
Au urmat Beyond the Black, o formație de symphonic metal. Deja se adunase multă lume la show-ul lor. Ei chiar au muncit să facă lumea să aplaude și să sară, să țipe. Ca stil, au fost cei mai apropiați de Tarja, headliner-ul zilei si festului. Au inclus in setlist și un cover foarte reușit după Love Me Forever de la Motorhead. Solista este tânără și umple scena, mereu zâmbește. Cu 6 membri, scena deine mică, dar s-au mișcat foarte bine. Stând în primul rând, au fost niște probleme de sunet la început, când nu se prea auzea vocea ei.
Dacă aici nu se prea auzea, la You Me At Six bass-ul a fost dat extraordinar de tare. Te termina să stai acolo. Asta a fost alegerea sunetistului formației. Fiind o formație care oricum excelează printr-un sunet încărcat, să nu spun zgomotos, nivelul sunetului chiar a fost mult prea ridicat. Ei au cântat foarte bine, au avut un public anume pe care l-au antrenat, dar nu mult succes la publicul venit pentru Tarja. Solistul a spus de multe ori cum că nu știe română dar că se bucură să fie în România pentru prima oară. Se simte extrem de clar în muzica lor că sunt britanici .
În uralele publicului a intrat pe scenă Tarja Turunen, în al 3-lea ei concert în România de anul acesta. Pentru mine, acesta a fost cel mai bun show Tarja pe care l-am văzut vreodată, și am mai văzut alte 10. A sărit non stop, s-a mișcat pe scenă, s-a învârtit, a aplaudat. Am fost plăcut surprinsă de cât de zgomotos a fost publicul românesc. Setlistul a cuprins multe dintre melodiile noi (No Bitter End, Demons in You, Calling from the Wild, Love To Hate, Undertaker), dar și mai clasicele 500 Letters, Victim of Ritual.
După un solo al formației în care ea și-a schimbat ținuta, Tarja a revenit pentru Supremacy, un cover după Muse, o interpretare care îi pune în valoare abilitățile vocale extraordinare. Melodia ne spune de ce Tarja are locul pe care îl are în lumea (symphonic) metal. Imediat după a urmat un Medley Nightwish cu Tutankhamen, Ever Dream și Slaying the Dreamer. Este o combinație de melodii pe care nu credeam că le vom auzi vreodată de la Tarja solo, dar a reușit să ne uimească plăcut. Show-ul s-a întrerupt oarecum abrupt, când s-au oprit de la intro-ul Die Alive pentru că nu mai aveau timp, așa că au încheiat pe Until My Last Breath.
Am plecat acasă împăcați și fericiți că am putut fi parte la încă o ediție ARTmania, că ne-am bucurat să auzim atâtea formații bune. Piața Mare din Sibiu va fi mereu ceva foarte special, ce dă ceva aparte festivalului. Ne vedem în 2018!
Credit foto: Carlos Funes
