Tema pe care am abordat-o în proiectul meu se referă la amprentele lăsate asupra mea de interacțiunea cu diverse categorii de oameni de-a lungul timpului, pornind de la părinți, până la necunoscuți, urmărind astfel o analiză a sinelui prin intermediul relațiilor cu ceilalți.

Ideea proiectului intitulat „Labirint” a pornit de la conștientizarea influențelor celorlalți oameni în procesul transformării mele, întrucât fiecare contact uman joacă un rol important în parcursul fiecăruia, iar în general, acest impact este sesizat odată cu trecerea timpului.

Alegerile pe care le luăm zilnic, cărora de multe ori nu le acordăm importanța cuvenită, ne ajută practic să ne creăm pe noi înșine pas cu pas. Alegem să ne lăsăm sau nu influențați de mediul înconjurător și, mai ales, alegem oamenii pe care vrem să îi avem alături în parcurgerea traseului nostru, gestionându-le influența cu ajutorul unei unități de măsură fundamentale, anume propria noastră persoană. Dintotdeauna mi-au plăcut oamenii sub diversitatea formelor și tipurilor lor. Mi-a plăcut să le observ „carcasele” la prima vedere, iar după ce analizez mai atent, să descopăr interioarele acelor „carcase”.

Motivația ce stă la baza lucrării mele este una cât se poate de sinceră. Am pornit de la o analiză detaliată a propriei vieți și a persoanelor care au lăsat un impact puternic asupra mea, centrându-mi atenția în jurul celor ce au influențat într-un mod pozitiv perspectiva mea asupra vieții.Totodată, am vrut să mă folosesc de aceste personaje pentru a crea ceva ce poate fi utilizat și de cei din jur, am încercat să vorbesc despre această temă, utilizând alt demers decât acela evident, care ar fi putut fi realizat printr-o simplă prezentare a acelor oameni.
Jocul pe care l-am realizat este unul de tip labirint, conținând o bilă ce parcurge un traseu bine definit si atent etapizat. Etapele traseului corespund cu cele parcurse de mine până la momentul actual : copilărie, adolescență și maturitate, cea din urmă aflându-se încă în curs de dezvoltare. De-a lungul drumului, bila întâlnește o serie de personaje. Personajele care își fac apariția au fost selecționate în ordine cronologică, ultimul personaj fiind plasat la finalul jocului și constând într-un autoportret. Autoportretul semnifică ajungerea la destinație, acel aici și acum la care se ajunge prin parcurgerea traseului în ciuda obstacolelor întampinate.

Jocul este jucat prin rotirea butoane pe părţile laterale pentru a înclina suprafaţa stânga-dreapta şi înainte-înapoi pentru ca bila să se poată rostogoli de-a lungul traseului.  În timp ce bila ocolește numeroasele găuri ( în număr de 21 ), barierele o pot ajuta, dar o pot și împiedica.

Personajele jocului sunt răspândite de-a lungul traseului într-un mod calculat. Fiecărei găuri din joc i se va atribui câte un personaj, ultimului personaj fiindu-i atribuită gaura finală. Astfel , personajele sunt prezente ca puncte de referință pe parcursul jocului.Rolul lor este acela de a îndruma jucătorul către final. Totuși acesta trebuie să aibă în vedere să nu își lase atenția să fie captată de către personajele ce ar putea să îi distragă atenția de la scopul jocului,acela de a parcurge traseul de la „start” până la „finish”.

Proiectul meu propune o introspecție în care să se poată regăsi și ceilalți, o abordare degajată și detașată a unui subiect complicat și o îmbinare între partea tehnică și cea plastică. Urmăresc ca privitorul să găsească inițial o lucrare unitară care să îl îndemne să interacționeze cu ea, provocându-i amuzamentul, iar după o cercetare mai îndelungată, să-l facă să reflecteze asupra subiectului, ajungând chiar să se cunoască mai bine pe sine.

 

Imagine şi text : Ioana Popescu