În urmă cu câțiva ani, coloratul era o activitate pe care cei mai mulți dintre noi o asociam automat cu copiii. În prezent, însă, coloratul devine un mod de relaxare din ce în ce mai popular prin rândul… adulților, care se pierd ore în șir prin păduri fermecate, explorează lumi florale sau fac vrăji prin fel de fel de regate magice.

Am cunoscut-o pe Gizella Popescu, autoarea primei cărți de colorat pentru adulți din România, după ce am descoperit comunitatea românească online care se ”întrecea” în a colora planșe din cartea sa – ”Cele cinci regate magice”. Planșele parcă erau mai mult decât o modalitate de petrecere a timpului liber sau un exercițiu vizual, așa că m-am decis să aflu povestea din spatele lor și, mai ales, omul care le-a creat.

Gizella este de profesie avocat și a intrat în acest domeniu din 2007. A avut contact cu arta încă din vremea copilăriei – îi plăcea să picteze. Cu toate că era foarte talentată, a simțit că școala de arte nu i se potrivește, așa că s-a îndreptat către alt domeniu. Dragostea pentru pictură a rămas însă acolo, astfel încât, în ultimii ani, s-a implicat în domeniul artei din ce în ce mai mult, inclusiv prin organizarea de expoziții de pictură și studiul istoriei artei în cadrul programului de master de la Universitatea Națională de Arte din București.

De unde și până unde a ajuns însă la conceperea unei cărți de colorat pentru adulți?

”În urmă cu un an, mi-am văzut o prietenă colorând. Nu mai știu ce carte era, însă țin minte că m-a intrigat și mi-a trezit nu numai pofta să colorez eu însămi, ci să creez chiar eu o carte de colorat; fără să știu prea multe despre domeniu, mi s-a părut o idee grozavă”, povestește Gizella. Chiar a doua zi s-a apucat de treabă, inspirată și de „ideea sa mai veche despre un fals tratat de magie”, de pasiunea pentru desen și ideea de carte-jurnal.

”Cele cinci regate magice” combină ilustrațiile cu text, dar invită totodată coloriștii să deseneze și să completeze povestea cu colaje sau citate proprii, în spațiile goale ale cărții. Gizella povestește că întâi a conceput textul (”cu idei aparent fantastice dar care fac trimitere la lumea noastră”) și apoi a venit cu partea vizuală, cartea fiind în întregime desenată digital, cu o tabletă grafică, într-o tehnică asemănătoare dar chiar mai solicitantă decât cea în creion.

”Eu văd cartea și ca pe un experiment social, deoarece publicul larg nu este în contact cu arta și așa, ar putea să ajungă mai aproape”, adaugă Gizella despre proiectul său.

Proiectul nu a fost deloc unul ușor, autoarea menționând că desenul ”este mai greu decât pare, am lucrat aproape zilnic”. Cartea a fost lansată într-un prim tiraj, promovat mai mult online, și care, odată epuizat, datorită unui feedback foarte pozitiv, a condus ulterior la colaborarea și cu alți distribuitori locali, precum Liveincolors și, mai recent, Cărturești.

Am fost foarte impresionată de multe din planșele colorate de entuziaști. Culori, tehnici, elemente adăugate și desenate, toate m-au dus cu gândul mai degrabă la o operă de artă muncită, așa că am întrebat-o pe Gizella dacă o planșă colorată poate fi considerată într-adevăr artă, la care ea a răspuns ”Sigur că da, deoarece reprezintă expresia sinceră a omului respectiv.” A menționat însă că o educație a artei mai aprofundată va permite posibilități mult mai numeroase în ceea ce privește coloratul și transformarea unei pagini din carte într-o piesă de artă memorabilă.

Ceea ce m-a condus și la următoarea mea întrebare legată de diferitele creioane de colorat, mai scumpe sau mai ieftine, de la firme mari la cele cumpărate de la librăria din colț. Gizella spune că într-adevăr, creioanele de calitate pot face diferența și ridica planșele la un alt nivel. Sunt ”la modă” seturile de 150, 132 sau 120 de nuanțe, însă ea spune că ”nu sunt necesare chiar atât de multe, deoarece culorile se amestecă și se pot obține nuanțe noi”.

Discuția noastră a ajuns ulterior la piața de carte de colorat din România, pe care Gizella o simte ca fiind ”oscilantă, însă este posibil ca trendul să fie ascendent”. Un element pe care ea îl consideră important în toată această ecuație este zona de confort, și faptul că ”românii nu sunt antrenați în a se exprima liber, și sunt, mai degrabă, reticenți la noutăți și, culmea, la activități relaxante”.

Sunt foarte multe tipuri de cărți de colorat, iar acest lucru poate fi uneori intimidant pentru începători. Diferitele tehnici și materiale, precum și reprezentarea cât mai bună a luminilor și a umbrelor pot fi elemente destul de confuze pentru cei noi. Gizella îi sfătuiește pe cei ”timizi” să ”experimenteze pur și simplu cu tehnici, culori și chiar să creeze colaje; nu cred că există cărți complicate”.

Deși a creat o carte de colorat pentru adulți, Gizella recunoaște că nu colorează decât în aceasta și că preferă în orice caz cărțile care au un anume context și o anume poveste, și nu cele cu ”mandale, care sunt pur decorative”.Planșele sale preferate din carte sunt cele cu portrete, însă zâmbește și spune că ”nu aș putea alege doar una, fiecare planșă are propria ei personalitate și poveste”.

Ultima mea întrebare pentru Gizella a fost cât de greu este pentru un creativ să aibă succes în România. S-a întristat puțin, spunând că este destul de greu, deoarece ”nu avem piață pentru artă, nu avem cerere pentru artă. Statul nu mai face achiziții, nu sunt politici de încurajare a artei și artiștilor, oamenii nu sunt educați și încurajați să participe la viața artistică, iar la expoziții vin mereu aceleași persoane”. Recomandă însă creativilor să ”iasă cu orice ar avea, dacă postezi, la un moment dat oamenii vor rezona, iar oamenii cu care rezonezi, îți devin susținători”. Mai mult, și-ar dori ca mai mulți artiști care pictează atât în modul clasic, cât și digital să scoată cărți de colorat pentru adulți.

Am plecat după aproape trei ore de stat de vorbă cu Gizella. Inteligența ei, viziunea creativă și entuziasmul pentru comunitatea de coloriști care s-a închegat au făcut ca timpul să treacă extrem de repede. La final, Gizella mi-a spus că dacă ar mai fi să scoată o carte de colorat, aceasta ar fi cu teme distopice, fapt ce mi s-a părut total atipic și sunt tare curioasă când și cum va deveni realitate. Între timp, mă duc să mă plimb prin cele cinci regate magice…

Interviu realizat de Miruna Găman