Liniștea vine de îndată ce hotăraști că  este o prioritate pentru tine. Dacă poţi să crezi aceasta, ai câştigat deja pe jumătate.  Agitația este bună în măsura în care te conectează la creativitate, și astfel poți ridica pe cineva prin ceea ce oferi, ca și feedback existential. Altfel, nu. Când dobori pe cineva, te dobori pe tine. Prin recul. Simţi pe parcurs efectul. Şi te curbezi. Te inghiţi, ca să te te poţi elimina. Guști viața în felul tău. Muşti din ceilalţi ca să te simţi viu. Simţi că ai ajuns să valorezi ceva prin prisma privitorului îndurerat, avid de circ şi pâine. Deși încerci să te pui în locul altora, nu vei realiza decât 1% din trăirea celuilalt. Tocmai de acea poţi să răneşti cu atâta uşurătate. Dai în tine, te ciopleşti prin Ana lui Manole. Mereu şi mereu. Compasiunea  este cea care te poate  conecta.  Și poate câteva trăiri și experiențe asemănătoare. Dar niciodată nu vei putea simți ce simte celălalt. Îți poți doar imagina. La fel cum procedăm cu toate fenomenele. Le facem să existe prin observație și atenție. Ceea ce odată părea primordial, poate deveni liber de tine, dacă și tu hotărăști asta. Sentimentele sunt generate de gânduri. Nu încerca să te minți că ar fi altfel. Eliberarea vine odată cu conștientizarea că toate se așează conform puterii intenției. Şi a practicii zilnice. Ştiai că dacă practici timp de 40 zile de o tehnică, aceasta va deveni modul tău de a funcţiona? Tu ce intenții ai azi? Ai învățat să dai și să primești? Mai eşti aruncătorul de pietre? Cu iertarea cum stai?  Mai vezi paie? Diferenţele te umplu de revolte? Ce zici? Faci pace cu tine, ca să nu mai vezi duşmani acolo unde îţi sunt prietenii? Ce, ai uitat de iubirea duşmanului? Moș Crăciun suntem și noi. Şi Zâne, Cenușărese, dar și Maștere. Totul stă în intenție.

Text:  Simona Druncea