Oare mai există cineva să nu știe ce sunt minionii? Știți voi, creaturile mici, galbene și drăguțe care au apărut în Despicable Me. Așa micuțe și amuzante, te așteptai să aibă succes, mai mult la copii. Dar nu te așteptai să își construiască un imperiu. Așa se face marketing.

Eu am ajuns să fiu un pic exasperată să văd peste tot minioni și ca toate obiectele să se transforme in ceva cu minioni, dar am zis că trebuie văzut filmul. Zis și făcut, am luat o prietenă și am mers la Hollywood Multiplex, în Mall Vitan (ca întotdeauna).

A fost interesant de văzut un film unde personajele nu prea vorbesc într-o limbă inteligibilă. Desigur, pentru ca era nevoie, „minionita” sau cum s-o denumi limba lor avea cam multe cuvinte de spaniolă și câteva de engleză pocită. A și ajutat să fie multă narare în film.

Filmul a fost mult mai drăguț și amuzant decât mă așteptam. Chiar s-a râs în sală mai mult decât la multe alte comedii „pe bune”. Te-ai aștepta ca la așa un film să fie plin de copii? Nici vorbă. Abia vedeai câțiva pe ici, pe colo. În rest plin de oameni „mari”.

Povestea filmului a fost destul de interesantă. Știți cum e că minionii caută cel mai mare ticălos din lume și vor să îl servească. Tocmai pentru a scăpa de problematica războaielor mondiale și a conducătorilor de atunci, îi găsim pe minioni convenabil ascunși la Cercul Polar. Normal, vremurile cer să iasă și să își găsească un nou șef. Țineți minte că e totuși înainte de Gru (pentru cei care au văzut Despicable Me), iar minionii au parte de multe aventuri. Singura bucată care mi s-a părut deplasată din film a fost ceva apropiat de „Alice în țara minunilor” ca … dimensiuni, dacă pot spune așa ca să nu dau prea multe detalii din film.

Oricum ar fi, nu scăpăm de minioni, iar filmul chiar e drăguț, amuzant și potrivit pentru oricine. Mai bine îl vezi acum să știi despre ce vorbește toată lumea. Banana!