Porțelanul este asociat obiectelor de zi cu zi – însă în esență, acest material alb ascunde o poveste obscură despre obsesie, putere și puritate, explică Edmund de Waal.

Primii artizani europeni reușind pentru prima oară, în secolul XVIII, să descopere producția porțelanului, au fost locuitorii orașului german Dresden.

Augustus cel Puternic, conducător al Saxoniei, a devenit atât de obsedat de acest material încât a ajuns să fie cuprins de ceea ce ei numeau Porzellenkrankheit sau nebunia porțelanului. A construit palate pentru a-și adăposti imensele colecții – inclusiv regimente întregi de soldați – pentru a umple lumea cu aceste simboluri ale puterii sale.

Porțelanul meissan – numit astfel după orașul în care a fost produs – a fost curând asociat cu idealul Teuton, la care Edmund de Wall face referire ca fiind „o substanță albă pură făcută din pământ german”.

Foto: http://www.bbc.com/culture/story/20160311-the-secret-nazi-history-of-porcelain

Însă legătura dintre ceramica Meissan și partidul nazist este arareori discutată. De Wall vizitează arhiva Meissen pentru a descoperi cum porțelanul Allach – venerat de conducătorii celui de-al treilea Reich – a fost obținut în lagărul de concentrare de la Dachau.

Edmund de Waal investighează poveștiile și documentele istorice atașate fiecărui obiect. În acest episod Artsnight, el explorează puterea creativă a rememorării – chiar și a amintirilor pe care poate ne-am dori să le uităm.

Andra Olari