Cand te gandesti la o trupa de metal iti imaginezi tot feluri de lucruri sumbre. Dar daca mai adaugi ca lumea metal se completeaza perfect cu lumea tatuajelor…deja multi oameni ar deveni sceptici. Dar eu as incerca sa le schimb parerea, cu interviul Vandei Restye, solista trupei Stonelight, dar si tatuator profesionist la Next Level Tattoos Costi.

   Simona Tudor: Cum te-ai descrie in cateva cuvinte?

   Vanda Restye: In mod paradoxal, sunt un om foarte serios si foarte zapacit in acelasi timp, nu prea am stare, imi place sa fac ceva cam tot timpul, nu ma plictisesc niciodata. Cred intr-o vaga notiune de kharma, deci incerc sa pastrez un echilibru in tot ce fac, chiar daca de multe ori par un haos pe doua picioare. Sper sa las lumea mai frumoasa decat am gasit-o.

   S.T.: Cu ce gand te-ai trezit in aceasta dimineata?

   Vanda: In ultima vreme incerc sa-mi rezerv vreo 5-10 minute inainte sa sar din pat direct in ritmul zilei, ca sa meditez un pic si sa-mi clarific gandurile, am observat ca ma ajuta foarte mult, sau pur si simplu imi organizez obiectivele pe ziua respectiva.

   S.T.: Esti tatuator si muzician. Cum ai ajuns sa profesezi in aceste domenii? Ce iti propuneai sa devii cand erai copil?

   Vanda:  Cu muzica am inceput pe la 6-7 ani, am facut scoala de arte si muzica in paralel cu generala si am luat lectii de pian pana pe la 15-16 ani. Cam pe atunci am descoperit trupele de rock/metal si printr-o coincidenta am intrat in prima mea trupa, lucru care m-a ajutat enorm in perioada respectiva. Mult timp, trupa a fost un fel de hobby, dar in ultimii 3-4 ani, de cand am creat Stonelight, trupa a devenit ceva foarte serios pentru noi toti.

Dintotdeauna am fost pasionata de desen/pictura, de aceea am facut mai tarziu si liceul de arte plastice. Tatuajele au aparut cumva intamplator in viata mea, imi placeau foarte mult, dar nu imi imaginam vreodata ca voi putea face eu asa ceva. M-a incurajat foarte mult prietenul meu si am gasit persoanele potrivite care m-au indrumat putin cate putin in domeniul asta. Si evident, am muncit foarte mult pe cont propriu.

Muzica si arta sunt complementare pentru mine, am nevoie de ambele ca sa ma echilibrez. In plus, tatuaje si metal, ce poate fi mai grozav de atat? :))

Cand eram mica, in primul rand nu suportam intrebarea asta „Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”, fiindca eram convinsa ca voi ramane mica.

Dar, aveam asa, schitate in minte, vreo 2 optiuni, absolut absurde: cosmonaut, sau mireasa (da, credeam ca e o meserie sa porti rochie alba) :))

   S.T.: Ce alte pasiuni mai ai pe langa cele doua?

   Vanda: Pe langa Stonelight si tatuaje…sunt un om creativ, imi place orice ma provoaca si imi pune rabdarea la incercare. In timpul liber mai obisnuiesc sa fac bijuterii din pietre semipretioase si fir de argint, haine diverse, imi place sa repar lucruri… Nu am foarte mult timp liber in prezent, dar, sper ca la un moment dat sa am posibilitatea sa ma reapuc de pictura la modul serios, imi lipseste.

   S.T.: Legat de tatuaje. Ai niste tatuatori preferati? Cine te-a impresionat prin munca sa? Cine a fost mentorul tau?

   Vanda: Am prea multi tatuatori preferati ca sa ii enumar aici si ar fi si greu fiindca imi plac mai multe stiluri si pentru fiecare ar fi cate un artist care se remarca. Primul care imi vine mereu in minte si e un exemplu pentru mine ar fi Jeff Gogue, un artist in adevaratul sens al cuvantului. Nu am un mentor propriu-zis, dar incerc sa invat in fiecare zi ceva nou in arta asta, invat prin ce lucrez si am norocul sa lucrez intr-unul dintre cele mai mari saloane din tara, Next Level Tattoos Costi, deci am de la cine sa ma inspir.

    S.T.: Ce-ti place cel mai mult sa tatuezi?

   Vanda: Imi plac elementele realiste, mai ales cele de black&grey si imi place stilul neo-traditional, spre asta vreau sa ma indrept mai mult. Mai cochetez si cu watercolour si dotwork, cam astea se numara printre stilurile preferate momentan 🙂

    S.T.: Multe dintre tatuaje au povesti. Care poveste te-a impresionat cel mai mult?

   Vanda: Da, intr-adevar, de multe ori, ca si tatuator, ajungi sa auzi cele mai stranii povesti, unele minunate, altele foarte dramatice. Multi oameni isi descarca sufletul odata ajunsi pe scaun, fiindca aici, in salon, pot sa fie ei insisi si se simt comfortabil de fata cu tatuatorul. Am auzit multe povesti triste, din pacate, dar si cateva care mi-au dat speranta.

   S.T.: Ce inseamna pentru tine tatuajele? Cum te-ai decis care e cel mai bun model pentru tine?

   Vanda: Tatuajele inseamna o provocare constanta si cum am spus mai sus, imi plac provocarile. Incerc sa abordez fiecare tatuaj ca pe ceva unic, de aceea de multe ori prefer sa redesenez eu un model. Am avut norocul sa am parte de clienti cu mintea deschisa, care accepta propunerile mele, asa ca ma consider norocoasa.

   S.T.: Legat de muzica. Care-i trupa ta de suflet, pe langa Stonelight,desigur.

   Vanda: Ascult muzica foarte variata in general. Imi place sa raman in tema cu muzica mainstream, gasesc multe trupe bune, dar ma intorc mai mereu la anii 80′. Cred ca atunci a fost o perioada prolifica pentru muzica, mai ales pentru metal. Prima trupa care-mi vine in minte e WASP, mereu ii ascult ca si comfort music.

   S.T.: Cine compune muzica pentru voi? Ce te inspira atunci cand compui?

   Vanda: In general compunem impreuna, fiecare contribuie cu o idee si le legam impreuna, iar versurile si linia de voce imi apartin.Vom scoate in toamna asta primul album Stonelight, avem multe piese compuse acum mai bine de 6-7 ani si e timpul sa le prezentam pentru toata lumea. Avem piese care suna destul de clasic heavy metal, piese care ar putea fi aproape pop-rock si altele care ajung la latura extrem sau chiar prog-power, deci exista o mare varietate stilistica. Piesele mai noi se diferentiaza clar ca sound de stilul vechi si sunt un fel de teaser pentru directia spre care ne vom indrepta de acum inainte cu Stonelight.

   S.T.: Cum arata o zi din viata ta?

   Vanda: E un haos organizat! :)) Ma trezesc, imi fac meditatia, citesc mesaje/mailuri, fac o ora de sport( in zilele mai libere imi place sa ies la alergat) apoi iau bicicleta si o pornesc spre salon. De acolo, ziua trece ca si cand nu a fost, fiindca salonul e atat de plin de evenimente incat nu ai timp sa numeri orele. Daca e o zi in care am repetitii seara, pornesc cu bicicleta spre sala si lucram cam pana pe la 10-11. Apoi iti imaginezi ca tot ce imi doresc e sa pun capul pe perna, fiindca a doua zi o iau de la capat. E greu uneori, as vrea sa nu fie nevoie si de somn, dar ma descurc destul de bine si ma consider un om norocos fiindca pot sa fac ceva care-mi place si la care ma pricep.