Interviu cu Vlad Dumitrescu-Petrică, cofondator REframe
Pe Vlad Dumitrescu-Petrică am avut ocazia să-l cunosc prin intermediul echipei Art Out. Dupa ce am discutat cu el, am simţit că este un om serios, punctual, care ştie ce vrea. Participă la workshopuri de peste 8 ani de zile, iar în urma acestor experienţe i-a venit ideea să organizeze propriile workshopuri, ce au la bază stimularea creativităţii. Acest lucru îl realizeaza prin intermediul proiectului REframe, fondat de acesta împreuna cu cu Raluca Mureșan, psiholog și coach din Cluj . Vlad îşi propune să ofere alternative pentru rezolvarea problemelor prin folosirea creativitaţii. Mai multe despre Vlad Dumitrescu-Petrică şi proiectul său puteţi afla în interviul pe care acesta ni l-a acordat.
Roata Vlad (R.V.) : -Ce este mai exact REframe şi ce îţi propui să realizezi prin intermediul lui? Vlad Dumitrescu – Petrică (V.D.P.): -REframe este un concept de gândire creativă care combină dezvoltarea personală, psihologia cu metode de gândire ale unor oameni ce au revoluţionat lumea, precum Einstein sau Da Vinci.
(R.V.): -Ce anume te-a influenţat să înfinţezi REframe?
(V.D.P.): -În primul rând, întotdeauna m-am cautat pe mine şi am cautat să evoluez de-a lungul timpului. Am fost în ultimii 8 ani la workshopuri de dezvoltare personală, iar efectiv jucându-mă alături de Raluca, ne-am gândit să facem la randul nostru un workshop de rezolvare creativă a problemelor.
(R.V.): -Ştiu că organizezi workshopuri ce au la bază stimularea creativitaţii. Câţi oameni participă în medie la un workshop?
(V.D.P.): – Maxim 10-12 persoane, pentru că unele exerciţii sunt libere, însă alte exerciţii sunt profunde şi ţin de o introspecţie, iar datorita acestui lucru nu-mi permit să lucrez cu foarte multe persoane. Este vorba de un workshop ce durează 5 -6 ore.
(R.V.): -Unii oameni sunt mai deschişi şi dispuşi să încerce să participe la un workshop. Ce faci însă cu cei ce nu sunt atât de deschişi şi poate ar avea chiar şi o teamă să încerce acest lucru? (V.D.P.): -Foarte multă lume este reticentă înainte să ajungă la un workshop, însă la sfârşit, cei de la care nu te-ai fi aşteptat să gândească creativ, de la ei am mari surprize. Efectiv îsi dau drumul la imaginaţie şi capată nişte răspunsuri pe care nici ei nu se aşteaptă să le gasească.
(R.V.): -Am văzut că ai organizat un workshop chiar şi cu copii de clasa a doua. Cum diferă modul în care lucrezi cu copiii şi modul în care lucrezi cu adulţii. Diferă metodele?
(V.D.P.): -Eu am ţinut de fapt workshop cu profesori, iar unii dintre ei şi-au exprimat dorinţa de a face aceste exerciţii la clasă cu copiii. Unul dintre invaţatori a ales să facă în Săptămâna Altfel exerciţii din REframe.
(R.V.): -Educaţia din timpul şcolii presupune o standardizare. Cum crezi ca influenţează acest lucru creativitatea copiiilor?
(V.D.P.): -Asta este o problemă destul de finuţă, deoarece daca ai limite la vârsta mea sau a ta, este pentru că am fost învăţaţi să reproducem şi nu să producem. Profesorii aşteptă şi sunt satisfăcuţi când elevul vine şi reproduce ceea ce acesta i-a predat. Nefiind încurajaţi să folosim gândirea creativă, începem să ne limităm.
(R.V.): -Cum reuşeşti să faci oamenii să-şi depăşească limitele, dar să-i menţi şi în zona lor de confort?
(V.D.P.): -Îi ţin în zona de confort, dar exerciţiile nu sunt în zona lor de confort. Ceea ce implică fiecare exerciţiu este ceva atipic faţă de ceea ce ştiu ei. Faptul că ei trebuie să gândească altfel pentru o anumită problemă sau un anumit scop pe care îl au, le crează acea detaşare faţă de gândirea convenţională.
(R.V.): -De ce crezi că avem nevoie să ne antrenăm gândirea creativă?
(V.D.P.): – În primul rând pentru că o folosim zilnic. În al doilea rând te ajută să ajungi la un alt nivel de dezvoltare personală, nu mai vorbim de dezvoltarea profesională. Folosind gândirea creativă poţi să mai arzi o etapă şi să atingi alte culmi.
(R.V.): -Crezi ca poţi să descoperi lucrurile astea şi pe cont propriu, fară să participi la workshop-uri?
(V.D.P.): -Da şi nu. Da, dacă te interesează subiectul în aşa fel încât să experimentezi cu tine, însă majoritatea oamenilor stau în zona asta de confort de care vorbeam mai devreme şi le este frică sa fie diferiţi, au teama de a aparţine uni grup şi a nu fi judecaţi. În acest caz este mai motivant să te duci undeva, să te simţi bine, să vorbeşti cu alţi oameni ce fac aceleaşi lucruri şi descoperă împreună cu tine. Nu, dacă nu au această deschidere spre autoexplorare şi spre experiment.
(R.V.): -Cum se deosebeşte modelul de gândire propus de tine faţă de o gândire standard, general valabilă? Ce este diferit şi ce este nou la REframe?
(V.D.P.): -Setul de exerciţii pe care îl propun este inedit şi atipic prin modul lui de construcţie. Dacă exerciţiile si problemele de la şcoală se axează pe un anumit tip de educaţie, formală, la woorkshopuri, pentru a ajunge la o concluzie, trăieşti anumite experienţe. Prin experienţa practică poţi interioriza şi înţelege mult mai bine ce înseamnă să priveşti din perspective noi. Asta cred ca mă detaşează de gândirea tradiţională.
(R.V.): -În ce măsură crezi că ceea ce faci tu contribuie la procesul artistic?
(V.D.P.): -Dincolo de a gândi creativ, poţi să mergi mai departe şi să duci creativitatea în zona artistică. Nu toţi oamenii care vin la workshopuri sunt artişti, iar Reframe nu îşi propune sa creeze atişti. Cu toate acestea,îi poate determina pe unii dintre participanţi să prindă gustul artei şi să se indrepte către aceasta.
(R.V.): -Spune-mi câţiva artişti pe care îi apreciezi.
(V.D.P.): -În primul rând, nebunul de Dali cu geniul său. Îmi place Da Vinci din care mă inspir în workshopurile mele, iar dintre români îmi plac Sabin Bălaşa şi Corneliu Baba.
(R.V.): -Ce planuri ai pentru viitor, atât cu REframe cât şi pe plan personal cu alte proiecte? (V.D.P.): -Cu Reframe, vreau să lărgesc echipa, pentru a mă putea concentra pe inventare de jocuri şi lărgirea spectrului de oprotunităţi. Planul meu personal se rezumă tot la REframe, pe care îmi propun să-l traduc şi să creez oprtunitaţi să duc REframe-ul şi dincolo de graniţele României.