Abstract: Ada Munteanu exibits at Art Gallery „Rapsodia” from Bistrița graphical works on themes like: passion, death, spiritual fight, the relationship betwen modern man and technology.

Key words: drawing, characoal, paper, Ada Muntean, false heroes, lonellines

Pe fundalul acestui anotimp gri și rece Galeria de Artă „Rapsodia” din Bistrița găzduiește expoziția personală a Adei Muntean intitulată oportun „Warm lonellines”. Lucrările din expoziție ne impun la prima vedere la un moment de meditație din alergătura care ne definește acum viața, ne oferă o deschidere spre noi înșine și noi direcții de interpretare a experiențelor noastre. Tematica expoziției atinge subiectele comune, dar incomode ale societății de azi precum alienarea, deznădejdea, pasiunea, fetișurile, violența, lupta interioară, stereotipia, neliniștea, nemulțumirea de sine, moartea, eroii falși și modelele promovate prin mass-media, relația de dependență a omului cu tehnologia modernă și modul în care individul reușește să se descopere și să se purifice.

Desenele Adei degajă forță, volumele expresive sunt atent susținute prin efecte grafice fine, asocierile de idei și firul acestora oferă profunzime citirii imaginilor. Lucrările ne apar oneste, directe și impecabil realizate. Sunt pasionale și provocatoare prin implicarea artistei atât la nivelul intim al tematicii alese cât și ca și participare a ei totală în desen. Astfel îi putem ghici mișcările, revenirile și căutările de a stăpânii materia. Independent de elementele figurative care trasează clar tematica, eu consider că cel mai mare aport îl au detaliile care dezvăluie și construiesc în același timp trăirile subiective ale autoarei și ne fac și pe noi privitorii să simțim pasiunea, angoasa, furia, liniștea sau detașarea. Ochii devin neobosiți în urmărirea liniilor expresive adeseori dure sau foarte fine, a ștersăturilor atât de naturale făcute cu mâna, a texturilor vaporoase sau apăsător de grele, de suprafețele care creează între noi și imagine un paravan inefabil creat după voia Adei din aer, apă, fum, ceață sau întuneric. Suntem captivii imaginilor nu numai la nivel de contact vizual, ci prin aderarea la microuniversul de emoții descoperit prin imagine. Fiecare lucrare este independentă, capabilă să ne atragă și să ne oblige să o asumăm, iar împreună, cele 29 de piese alcătuiesc un discurs coerent despre experiențele umane din societatea acestui secol, cunoscute de fiecare dintre noi, trăite mai mult sau mai puțin intens, dar care acum au devenit evidențe. Au fost fixate pe hârtie și pe retină.

Materialele folosite sunt și ele foarte importante din punctul meu de vedere, alegerea făcută de artistă dă tematicii o și mai mare coerență, ne plasează în fața unor simboluri și într-o societate în care se exuberează prin variante combinații de tehnici mixte, suntem din nou aduși la începuturi, deoarece Ada se folosește de calea simplității utilizând cărbunele și hârtia. Reducerea paletei la alb, negru și multe griuri concentrează privitorul, îl obligă să ia o atitudine mai serioasă. Cărbunele, ca și simbol stă sub semnul virtualității- provine dintr-o formă de viață, a trecut prin supliciul focului și poate să se reaprindă, să se purifice devenind iar viu. Noua formă de existență a acestuia ca materie a unor imagini, se împletește cu tematica propusă de devenire. Procesul e unul ciclic, repetabil dar nu e deloc facil, deoarece este material greu de stăpânit, cere răbdare, exercițiu și forță din partea artistului.

Dintre lucrările expuse la Galeria „Rapsodia” de Ada Muntean se pot aminti „Inimă contemporană”, „Mărul cunoașterii”, „Les fleures du mal”, „Vanitas vanitatum, omnia vanitas”, „ Destin implacabil”, „Dezintegrare”. Consider că ar fi important să medităm asupra a două dintre ele în mod special deoarece se compeltează sau se află într-o relație antagonică: prima, și cea care dă titlul expoziției este „Warm lonellines” și cea de-a doua „Cold memories”.

În prima lucrare apare redată o pană foarte delicată pe un fundal imaculat care îi susține plutirea, și pare să o înconjoare protector. Sinestezia creată este cred un sentiment pe care fiecare privitor o trăiește diferit, la nivel intim. Naturalețea penei, amprenta viului pe care o poartă, fac ca albul din fundal să fie neîncăpător amintirilor, emoțiilor și gândurilor. Cea de-a doua lucrare ne surprinde și mai mult prin economia detaliilor și puterea cu care acel memory stick de dimensiuni foarte mici poate să echilibreze întreaga lucrare. Fundalul la fel de alb ca și în prima lucrare pare de data aceasta mai rece, mai distant, mai plat, decupat fiind de liniile regulate, predictibile și minimaliste ale instrumentului creat de om pentru o mai bună stocare de imagini. Printr-o astfel se asociere discursul despre implicarea noastră în propria existență este acum deschis- ne trăim experiențele sau le lăsăm să treacă pe lângă noi? Suntem pregătiți să ne asumăm propriile experiențe?

Astfel se poate lesne vedea că nu e nevoie de un număr copleșitor de detalii spre a deschide astfel de subiecte, ci calea esențializării e cea mai potrivită. Imaginile reușesc chiar prin această economie de mijloace să provoace o avalanșă de reacții.

Ada Muntean reușește să redea într-o manieră proprie cu multă delicatețe dar și cu tot atâta forță imagini reale ale experiențelor omului modern. Odată cu această expoziție spațiul Galeriei de Artă „Rapsodia” din Bistrița oferă publicului o deschidere spre manifestările actuale ale artei contemporane din țara noastră, dar recunoscute și internațional.

Autor: Diana Morar