Trebuie sa recunosc ca East European Comic Con 2015 (8-10 mai, Romexpo) a fost primul eveniment de genul la care am participat. Poate am mai vazut poze, interviuri de la cele din afara sau am vazut chiar in seriale, dar e ceva foarte important sa poti sa mergi la tine-acasa, cum s-ar zice.

Lucrul pe care vreau sa il subliniez mai presus de orice este cat de bine a fost organizat. Si nu o zic doar eu, ci si cei care au participat, fie ca vizitatori, fie ca expozanti dar mai ales ca invitati. Totul a fost la timp, erau voluntari peste tot. Cum a spus si Osric Chau pe scena, e ceva foarte rar ca nu s-a intampla niciun incident major ( la ultima lui conventie cineva fusese impuscat din greseala). Si pentru asta le multumim organizatorilor, voluntarilor si desigur celor de la Blackhawk Security.

Eu am incercat sa petrec cat mai mult timp pe-acolo, sa vad standuri si oameni si costume si paneluri. Era mult de vazut si chiar aveai ce face timp de 3 zile.  Pentru cine nu s-a informat pana acum o sa enumar toti invitatii: Manu Benett (Deatstroke), Robert Knepper (T-bag), John Noble (Walter Bishop), Osric Chau (Kevin Tran), Kristian Nairn (Hodor), Dan Starkey (Strax). Desigur, au fost o multime de alti invitati, atat romania cat si straini, fie ei actori, artisti, comedianti sau gameri.

Pentru mine cea mai frumoasa experienta a fost sa il vad pe Osric. Sigur, sunt fan Supernatural, dar sa vezi pe cineva atat de energetic si deschis, prietenos, mereu cu zambetul pe buze este special. Multele lui povesti ne fac numai sa ne placa mai mult de el. Spusese anul trecut ca in 2015 isi doreste sa vina in Romania si iata ca a venit. Si nu doar ca a venit, dar pe langa prezenta extraordinara de la paneluri, autografe si poze, a fost si in CosPlay. O zi a purtat rochie de Castiel (din pacate nu l-am vazut atunci 🙁 ), iar in ultima zi a fost in costum adevarat de Assassin’s creed. A spus ca a facut asta ca sa ne indemne sa venim si noi in costume, sa fie cat mai multi oameni care fac asta, sa devenim o comunitate. Nu conteaza neaparat sa fie costumul bun ci sa ne distram. Desi nu multa lume venise in costum (nici eu, de altfel), au fost anumite costume care te lasau cu gura cascata. Nu as vrea sa enumar prea multe, pentru ca sa nu se simta nimeni uitat. Pot sa zic doar ca preferatul meu a fost Thranduil.

Trebuie neaparat sa mentionez si panel-ul lui Manu Benett. Un om care stie ce face, extrem de muncitor si recunoscator pentru ce are, care vine sa spuna povesti. Chiar spune. Orice intrebare da intr-o alta poveste, alta amintire. Iti dai seama din prima de ce fel de om e cand il vezi ca urca pe scena pe o trotineta (cu care a tot dat ture de sala dupa). Unii poate stiau, dar eu nu, ca Manu are un obicei de care nu se dezminte si anume: HAKA! Stiti voi, dansul Māori traditional din Noua Zeelanda, care pregateste luptatorii inainte de a merge intr-o batalie. Cel mai frecvent la meciurile de rugby… si la noi pe scena. Tipete si pregatire de batalie, o energie minunata. Plecam acasa cu o amintire pe viata.

La sfarsitul fiecarei zile ma trezeam plimbandu-ma intre standuri, scene, Tronul de Fier si T.A.R.D.I.S. si parca nu voiam sa plec acasa. E un moment trist dupa 3 zile sa stii ca mai trebuie sa mergi si acasa si cu asta se incheie. Dupa cele 3 zile trebuie sa spun: sincere felicitari. Au fost 3 zile superbe, cu multa munca in spate, dar cu merite la fel de mari. Au fost 3 zile in care ne-am simtit bine, am intalnit lume noua, am fost aproape de vedetele pe care le vedeam doar pe micul sau marele ecran. Si poate cel mai important, au fost niste zile in care am fost printre ai nostri, oameni care au aceleasi pasiuni, aceleasi glume, intre care e normal sa fii „geek”, care iti inteleg gusturile si care iti apreciaza costumele. Felicitari si multumim. Ne vedem la urmatorul Comic Con!