Yayoi Kusama – genialitatea prin pictură
de Dragoș Argint
Cuvinte-cheie: artă, cotidian, cunoaștere, alb, expresivitate.
Abstract: Articolul curent prezintă opinia personală a autorului despre creația pictoriței japoneze Yayoy Kusama. Munca sa, respectiv sentimentele transmise și receptate, sunt asemuite și raportate la romanul Eseuri despre orbire de Jose Saramago și cu serialul american, Suits. Astfel, se încearcă surprinderea viziunii despre cunoaștere a operei artistei japoneze, în conformitate cu societatea zilelor noastre văzută prin intermediul culorii, literaturii și a producției cinematografice.
Am citit titlul unui articol despre un om talentat, „Cea mai cotată pictoriță a secolului XXI de 40 de ani stă la casa de nebuni. Uitându-te la tablourile ei vei înțelege de ce”,(http://eustiu.com/cea-mai-cotata-pictorita-secolului-xxi), unic în munca sa și nu am putut asimila povestea din background-ul operelor tridimensionale decât cu Eseuri despre orbire, romanul lui Jose Saramago și serialul Suits. În mod firesc, ambele au în comun lupta pentru putere și de a rezista, de a ieși în evidență, de a supraviețui la tot ce înseamnă evoluția în indolență a ființei umane.
Atunci când scrii despre un asemenea subiect cuvintele te îndrumă singure către o direcție, pentru că te regăsești în tot ce așterni pe hărtie. Frumusețea operei diverse a Yayoiei Kusama rămâne indestructibilă și incomensurabilă. Acest motiv m-a făcut să privesc îndelung opera sa pentru a înțelege fundamentul. Astfel, din punctul meu de vedere există numeroase teme abordate, precum:Ascunderea ființei de adevăr – Alergarea prin viață fără rost – Barierele întâlnite care ne fac mai puternici și încrezători – Culoarea – Viața ca formă unică ce ne este oferită să o trăim.
Mă întreb…Oare de ce a trebuit adus elementul spital de nebuni într-un titlu? – „Cea mai cotată pictoriță a secolului XXI stă la casa de nebuni…”[1] Pentru a da un simplu click și un skroll ca să ajungem la abstractul și geniul care prin culoare, face lumea mai frumoasă?! Așa ne-am obișnuit. Creștem. Suntem semințele ajunse la maturitate și evoluate dintr-un stindard strâmb. Asta spune întreaga operă a Yayoiei Kusama.
Ea a adus culoare. Dar ce facem noi pentru a continua drepți, printre tot ce ne înconjoară? Din punctul meu de vedere nu este important aspectul financiar, în detrimentul neidentificării scopului unei arte, care atinge. Finețea și măestria picturii acestui om m-a făcut să văd indiferent de locul și momentul în care ne aflăm, că uneori este bine să acordăm atenție la ce știm noi să facem mai bine, pentru a ajunge unde am visat mereu.
Saramago nu a scris în zadar. Corelând, îmi dau seama că e real, suntem orbi. „Albul №28” înseamnă scâncetul femeilor care au fost supuse. Efortul soției medicului de a continua să ghideze un grup, în care dominația bărbaților ar fi trebuit să fie supremă, pentru că așa este croită lumea.
Consider Albul Orbirii al personajelor scriitorului portughez un imbold spre a arăta că deși suntem prezenți, astăzi trăim totuși într-o lume invizibilă. Acum, scriind, îmi dau seama că aș fi un președinte în comunicare slab, deoarece aș scrie doar despre albul care nu există și despre bunătatea absolută, fictivă. Care nu există! Și toată munca mea ar fi un tablou, o imagine pe care o putem privi cu toții mai jos, care, în opinia mea, nu este neînțeleasă. Deși face atât de mult bine, nu aduce nimic, pentru a fi catalogată la rangul de știre de prime time.
Cât despre Costumele avocaților, dintr-un serial și acum vizionat, pot spune că aduc licăriri. Speranțe în viața unora, care vor puterea pentru a domina și de a apăra adevărul, înainte de a ajunge la “Curtea Supremă.”
Nu este iluzoriu că aduc astfel de asemănări. Fac legături între lucruri aparent distincte. Dar, toate sunt în conexiune. Au în substrat atât pictura Yoyei, romanul saramagogist cât și avocații din Suits. Toate cele trei denotă vulgaritatea lumii, care, dacă este spusă în mod diferit; nu numai că atrage, dar: primește peste 7 milioane de dolari, premiul Nobel pentru literatură (1998) sau zeci de milioane de vizualizări pe întreg mapamondul.
Puterea sugestivă a liniilor și punctelor în opera artistei japoneze trasează un univers observabil, aflat în plin haos. Cu toate acestea, bogăția coloritului și amplasamentul de fundal croiesc loc viitorului care este înfloritor prin puterea expresivității.
Dacă sfârșitul romanului saramagogian, Eseuri despre orbire, este interpretabil, cu întoarcerea incertă a soției medicului la starea inițială, a orbirii și revenirea celorlalți în normalitate, Suits arată circuitul puterii și cât de meschină, vindicativă poate fi lumea elitelor. Un lucru este comun în toate, inclusiv în rezultatele muncii Yayoiei, mintea umană are o putere infinită. Forța interioară ne ajută mereu să continuăm, în pofida a tot ce se întâmplă.
Cu o stare mentală îndoielnică, (a se consulta link-ul din primul paragraf), pictorița Yayoi Kusama arată că nimic nu poate înfrâna imaginația și simțurile spre a ajunge unde ne este croit. Fiecare trebuie să aleagă talentul care îl definește, pentru a-și schița propriul drum spre eliberare, spre a face o lume mai bună, a lăsa ceva în urmă.
Indiferent de epocă, curent artisitic, eveniment istoric sau locul unde ne aflăm, (pretutindeni, de privim atent există Spitalul de nebuni al Yoyei), un fapt este cert, unicitatea capodoperelor ei m-a făcut să înțeleg că trebuie să privesc mai mult în jur, să mă bucur de ce am și ce pot acum.
Expresionismul redat în opera sa contribuie la susținerea ideii că atât timp cât avem un scop, putem face pentru noi și pentru cei din jur, lumea să fie valoroasă și importantă, așa cum este în realitate. Ideea este susținută, din punctul meu de vedere, temeininc, de cele două exemple artistic-culturale menționate, care pun în evidență nestatornicia muncii japonezei Yayoi Kusama.
[1] http://eustiu.com/cea-mai-cotata-pictorita-secolului-xxi-de-40-de-ani-sta-la-casa-de-nebuni-uitandu-te-la-tablourile-ei-vei-intelege-de-ce/
Surse foto:
