(imaginea: Alexander Yanin)
Tu crezi că dacă pleci, nu doare,
şi te arunci spre mari speranţe reci,
ce pot să facă inima să uite
că tu eşi prinsă-n joc pe veci.
Dar ştii?
Există totuşi alinare,
şi în plecare poţi afla ce vrei,
dacă să fie el,
cel care încă te mai doare,
sau altul care ii va semăna.
El este trist şi viaţa nu o ştie,
se prinde când de tine, când te ele;
învaţă cu paşi mici elanul şi iubirea.
Aşa te poate el afla, iubi, trăi.
Tu pleci de fiecare data, neagră
şi tristă că te face nulă,
dar el nu vrea să pleci
ci să rămâi,
nu ştie cum să facă bine, binele din el.
Mai stai o vreme!
Învaţă-l, iartă-l şi aşteaptă!
Căci vine vremea de cules
şi vei vedea că te-ai ales
cu cel mai drag cadou :
Iubirea lui,
ce vede -n tine
lumina de la capătul tunelului.
Dar dacă pleci, închide bine uşa,
căci laşi incertitudine în joc,
şi vei juca etern acelaşi rol
de tânără ce poartă jalea-n faţă.
Există şansa ca pe viitor ,
acelaşi gen de om înşelător
să te provoace iar la şah
dar tu vei şti:
tiparul tu îl dai,
şi cauţi cu folos în tine,
să cureţi rana cât mai bine
cu tact, răbdare şi înţelepciune.
de Simona Druncea