Revista Art Out prezinta: 

Love story

By

Adela Edu

 

(the inside story)

…Apoi am constatat : şi intenţia de a fi cât mai liber se poate transforma în cenzură.

Cu timpul am încercat să mă distanţez de orice condiţionare, de orice anticipare a rezultatului.

Lucrările pe care le prezint aici sunt experimente. Ele încearcă să înregistreze, într-un fel de sinteză, experienţele mele afective marcante. Ele sunt imagini mai mult sau mai puţin reuşite din filmul meu interior.

Am observat în trecerea mea prin medii familiare, lucruri şocante ; prin medii necunoscute , lucruri “ale mele”. Am simţit nevoia să le asimilez în ceea ce fac, în lucrările mele, concret, folosindu-le ca suporturi , lipindu-le pe suporturi etc. sau desenându-le, sau notându-le sub formă de cuvinte.

“Love story” pentru că mi-am dat seama că în “poveştile” mele vizuale iubirea e întotdeauna importantă, fie prin prezenţă fie prin absenţă.

Love story pentru că

I love Cineva

I love pisicile mele moarte

I love Mama, Tata, Vlad

I love Bunica (acolo din 1964) şi Bunicu (altundeva din 1996)

I love Pink Floyd, Radiohead, Cocorosie, Antony and the Johnsons, Kurt Cobain, Janis Joplin, Sylvia Plath, Ion Mureşan, Maria Răducanu, Lorca, Poe, lumina zilei, ploaie, soare, verde, mirosuri, piersici, pepene, cer noaptea, MAREA , Adela când şi când, alţii, parcul Cişmigiu, parcul Izvor,Vama, Tuzla, Sighişoara, Trainspotting, Requiem for a dream, Clint Mansell, The Fountain, Anca, Iulia, Dana, Simo, Nico,Manu, Andreiuţa, “ studenţii ” haha, Gabi, viaţa, moartea, UNAB, Focşani, Braşov, Bucureşti, o ţigară bună, vise rele, lacrimi, să ţip , să urlu, să râd, să scuip, să înjur, să mă gândesc la sinucidere, să-mi imaginez că nu o să mor niciodată, câinii, amintiri, Bator, Ionuţ, Lache , să fug, să plutesc, sunete, pacea, violenţa, somn, vara, Garcia Marquez, Dracula, să mi-l imaginez pe Antonin Artaud, să cânt, să alerg prin apă, să fiu o zebră, profesorii mei, acasă, plecată, in love şi tot aşa că-i târziu ……………………………………………………………oamenii gay oamenii straight oamenii care nu mă suportă oamenii care mă adoră chestii pe care le-am uitat oameni şi alte chestii pe care nu le-am menţionat pentru că mi-e frică……………………………………………………………………………………….

 

 

Love is almighty.

 

FORGET compoziţie…probleme cromatice… conceptuale…tehnice …

Aş vrea ca lucrările mele să poată fi ca iubirea aşa cum o văd eu: puternică, vulnerabilă, prea dulce, greţoasă, prea urâtă, comună, unică, derizorie, lirică, comică, tragică, dureroasă, letargică, banală, violentă, penibilă, obositoare, ascunsă, emoţionantă, previzibilă, surprinzătoare, foarte tristă, euforică, fără sens etc. etc. Paradoxală, nu?

 

Când scriu am senzaţia că mai mult mă chinui să ascund “adevărul”, când desenez asta vine de la sine. E atât de liniştitor să descoperi mereu că în imagini realitatea ta este – chiar dacă indecent de expusă – întotdeauna undercover.

Love,

Adela