Pe 20 octombrie a debutat turneul de Teatru Educațional al proiectului Copiii Migrației, cu o reprezentația a spectacolului Familia Offline la Dom Polski (Casa Polonă), în Suceava. Pe 21 octombrie, spectacolul Familia Offline s-a jucat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Turneul va continua cu reprezentații ale spectacolului în Bârlad – Teatrul „Victor Ion Popa” (3 noiembrie), în Bacău – Teatrul Bacovia (4 noiembrie), în Galați – Teatrul „Fani Tardini” (10 noiembrie) și în Brăila – Teatrul „Maria Filotti” (11 noiembrie).
Spectacolul are în distribuție 9 copii (Bianca Gheorghe, Denis Nadolu, Ionuț Roșca, Mario Ștefan, Andreea Baraitan, Georgiana Moise, Anca Negoiță, Roberta Parascan, Ana Maria Zaincovschi), care evoluează alături de actori profesionişti, Mihaela Rădescu şi Viorel Cojanu, în regia lui Radu Apostol, pe un text de Mihaela Michailov. Muzica originală este compusă de Bogdan Burlăcianu (Bobo de la Fără Zahăr), iar scenografia poartă semnătura Mariei Mandea.
Spectacolul Familia Offline își propune să dezbată – prin mijloacele artei teatrale – problematica migraţiei forţei de muncă, din perspectiva copiilor rămaşi în țară, copii care se adaptează noilor roluri sociale ale familiei de graniță: devin ei înșiși părinți-copii care-și cresc frații mai mici și au grijă unii de alții.
Familia Offline este spectacolul maturizării, adaptării și re-formării familiei în absența părinților. Este spectacolul copiilor care se transformă în oameni mari, așteptând să fie din nou alături de mama și de tata. Maturizarea lor naște întrebări inocente, tandre și cinice despre lumea în care trăim: Când suntem destul de mari ca să creștem singuri? Când devenim mama? Și când mama nu e, cine e mama?
Timp de un an de zile, echipa artistică a proiectului a lucrat cu un grup de copii de la Școala 55 din cartierul Republica, pornind de la principii de bază ale teatrului educațional: dezvoltarea imaginației și creativității fiecărui copil prin jocuri de improvizație, educarea reciprocă a copiilor în spiritul libertății de expresie, solidarității în grup, anulării competiției și respectului colectiv, găsirea unor soluții teatrale care să vină din universul intim al copiilor.
Copiii migrației – Turneu de teatru educațional își propune itinerarea spectacolului Familia Offline în zonele puternic afectate de efectele migrației forței de muncă și, totodată, prezentarea metodelor de lucru folosite în atelierele pe care Radu Apostol, Mihaela Michailov, Mihaela Rădescu și Viorel Cojanu le-au făcut cu grupul de copii care evoluează în spectacol.
Înaintea fiecărei reprezentații cu spectacolul Familia Offline are loc loc o prezentare a metodelor de lucru (jocuri și exerciții de teatru educațional), la care sunt așteptați educatori, învățători și profesori, interesați să lucreze cu grupuri de copii, și care doresc să se familiarizeze cu modalitățile de abordare proprii unui proiect de teatru educațional. În cadrul acestei prezentări, sunt oferite participanților, gratuit, cele două cărți ale proiectului: Familia Offline. Spectacol de Teatru Educațional și Teatrul Educațional. Jocuri și exerciții teatrale.
Copiii migraţiei – Turneu de teatru educațional este un proiect cultural finanţat de către AFCN – Administraţia Fondului Cultural Naţional, și inițiat de către Asociația Culturală Replika, împreună cu Teatrul Foarte Mic. Partenerii proiectului: Teatrul „Mihai Eminescu” – Botoșani, Dom Polski – Suceava, Teatrul Municipal „Bacovia” – Bacău, Teatrul „Victor Ion Popa” – Bârlad, Teatrul „Maria Filotti” – Brăila, Teatrul „Fani Tardini” – Galați, Centrul de educaţie şi dezvoltare profesională Step by Step, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, Asociaţia „Telefonul Copilului”, Asociația Națională a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice din Romania – ANBPR, Port.ro, Şapte Seri, Critic Atac și Gazeta de Artă Politică.
INTRAREA LA TOATE EVENIMENTELE DIN CADRUL TURNEULUI ESTE GRATUITĂ.
mai multe informaţii despre proiect puteţi afla de pe pagina de facebook
https://www.facebook.com/CopiiiMigratiei
Fragmente din cronici:
„Familia Offline“, jurnalul trist al „copiilor-căpşunari“
Spectacolul arată cum se desfăşoară viaţa lor şi punctează multe dintre derapajele emoţionale care apar în situaţii aparent banale. „Copiii-căpşunari“ luptă la şcoală cu prejudecăţile colegilor, iar acasă cu un gol care poate fi umplut doar cu dragostea părinţilor. Pentru că lucrează în străinătate, părinţii ratează momente-cheie din viaţa copiilor, deşi încearcă să le controleze viaţa prin telefon.
Ce mi se pare extraordinar este că aceşti copii reuşesc să reproducă pe scenă o realitate care nu e a lor. Prin prezenţa lor, ei sunt vocea celor care au această problemă. Şi asta mi se pare mult mai puternic şi mai valoros decât ca ei să fie în această situaţie şi noi să ne emoţionăm că sunt în această situaţie.
Dan Boicea, Ziarul Metropolis
Prezentul abandonat şi viitorul ipotecat.
Mihaela Michailov şi Radu Apostol au realizat un spectacol-sinteză a vieţii fără părinţi. Universul în epubretă al unei familii în care adulţii sînt absenţi, copiii sînt maturi, iar jucăriile sînt copii. Familia Offline – prima parte a Proiectului Copiii migraţiei – oferă o viziune din interior asupra fenomenului copiilor abandonaţi, dincolo de statistici şi studii psihologice. Creat pe o dramaturgie fragmentară, care surprinde pusee acute din cotidianul acestei lumi fără adulţi, spectacolul – un studiu pe un caz imaginar, al unei familii cu cinci copii, în care părinţii plecaţi la muncă în străinătate îi lasă pe cei mici în grija fratelui mai mare şi a unui bunic căzut în mintea copiilor – este jucat de elevii unei şcoli bucureştene, împreună cu doi actori, Mihaela Rădescu şi Viorel Cojanu. Prin această punere hiperrealistă în ecuaţie a problemei, se generează nevoia de reacţie, căci, deşi spectacolul identifică un simptom al unei boli sociale care va măcina societatea românească mult timp de acum înainte, ceea ce impresionează este drama individuală.
Oana Stoica, Dilema Veche
TEATRU. Să vorbim despre documentar! (I)
În Familia Offline e o deturnare (și aș spune că una fericită), independentă de voinţa artiștilor, de la subiectul abandonului copiilor de către părinţi în numele supravieţuirii „economice“, la cel al puterii de adaptare a copiilor. Altfel spus, efectul nu e un accent pe vinovăţia părinţilor care n-au grijă de fiii și fiicele lor și pe responsabilitatea socială în general, ci senzaţia de regret a ceea ce pierzi, ca părinte, din viaţa copilului tău în care, iată, exuberanţa copilăriei învinge condiţiile vitrege, absenţa autorităţii, cruzimea colegilor de școală… Singurul care clachează, singura „victimă“ e fratele mai mare – cel deja matur, (aproape) adult… Aproape toate cronicile acestui spectacol pe care le-am citit preiau elemente din materialul de prezentare și citează „drama «copiilor- căpșunari»“, dureroasa maturizare etc. –, după care continuă cu descrierea contextului social (numărul estimat de „copii ai migraţiei“, puncte de vedere ale unor psihologi etc.). S-ar spune că, în buna tradiţie a documentarului, accentul cade pe miza socială, și nu pe cea teatrală – însă, în realitate, o astfel de lectură înseamnă să pierzi din vedere dualitatea unui asemenea proiect, funcţiile lui distincte ca experienţă social-artistică, pentru copiii care participă în proiect, și ca pretext pentru o discuţie despre consecinţele migraţiei. Pentru copii, important a fost și este procesul, în timp ce dezbaterea are nevoie și pornește de la produsul spectacular.
Iulia Popovici, Observatorul Cultural